Boierii Craioveşti au stăpânit cel mai important domeniu din ultimii ani ai secolului al XV-lea şi de la începutul celui următor.
Ambasadorul suedez Cloes Ralamb, care era primit la Curtea lui Constantin Șerban-Vodă, a lăsat probabil prima relatare despre țițeiul românesc.
Prima linie telegrafică interurbană din Muntenia, Bucureşti – Giurgiu – Rusciuc, construită în perioada 1854-1855, a fost inaugurate la 10 /22 martie 1855.
Istoricul maghiar Ladislau Szalay a publicat în 1862 o colecție de documente privitoare la relațiile dintre Ardeal și Poartă, între anii 1567 și 1578.
Uciderea vizirului caimacam Mohammed Tabani Buiuc, sprijinitorul lui Vasile Lupu, a avut loc în noaptea de 15 decembrie 1639.
Contele Lagarde a lăsat o lucrare dedicată călătoriei sale, la începutul secolului al XIX-lea, la Moscova, Viena, Kiev, Odesa, Constantinopol, București și Sibiu.
Tratatul de pace semnat la București pe 28 mai 1812 de delegații Rusiei și Turciei însemna o dezamăgire pentru toate puterile Europei, cu excepția Rusiei.
Un neamț din Frankfurt, Jenne, care locuia de ceva vreme în Austria, a lăsat o carte despre coborârea sa pe Dunăre până la Galați, în octombrie-decembrie 1786, și despre întoarcerea prin Muntenia Ardeal și Banat.
Cronicarul turc Evliia Efendi, care a trait în secolul al XVII-lea, a călătorit mult în țările apusene și ne-a lăsat mărturii și despre Țările Române.
Călătorul loren Joppecourt vorbea despre bogăția Moldovei, mai ales despre marele număr de vite, iar negustorul venețian Tomasso Alberti, care a trecut în mai multe rânduri prin Moldova la începutul secolului XVII, amintește de marea ieftinătate a alimentelor.
Într-o scrisoarea a vestitului general maghiar Valentin Prepostvari din 1593 ni se relevă faima de care se bucura Ștefan cel Mare la aproape un secol de la moartea sa.
