Ce scria sultanul Selim al II-lea despre Ioan Vodă cel Cumplit, care-l arsese de viu pe Vlădica Gheorghe pentru sodomie. Documente maghiare

 

Istoricul maghiar Ladislau Szalay a publicat în 1862 o colecție de documente privitoare la relațiile dintre Ardeal și Poartă, între anii 1567 și 1578.

Câteva dintre ele cuprind știri despre țările române, printre care și venirea pe tron a lui Ioan Armeanul, ce avea să rămână în istorie ca Ioan Vodă cel Cumplit.

Pățania lui Bogdan Lăpușneanu

La sfârșitul anului 1571, prea tânărul Domn Bogdan Lăpușneanu a trecut Nistrul ca să-și caute nevastă printre ficele nobililor poloni.

Cristofor Zborowski, care o pețise pe una din surorile tânărului Domn și fusese refuzat, drept răzbunare l-a capturat, după ce-l rănise la cap.

Atunci, boierii moldoveni au cerut alt voievod de la Înalta Poartă.

Domnul Munteniei, Alexandru, credea că va câștiga tronul Moldovei pentru fratele său Petru, dar turcii aveau candidatul lor în persoana negustorului de pietre prețioase Ioan Armeanul.

Alexandru a primit poruncă ca să-l ajute. A mers cu oștire în Moldova prin ianuarie-martie 1572 și l-a așezat pe Ioan în Scaunul lui Ștefan cel Mare.

Alexandru Vodă îi scria lui Ștefan Bathory, voievodul Ardealului:

Ai trimis Măria Ta, în zilele trecute, pe Petru Raț, sluga Măriei Tale, la noi cu o scrisoare în care ne dai de știre că un om al Măriei Tale a fost venit aici cu o scrisoare de la Poartă și că vameșii noștri l-au prins și i-au luat scrisoarea.

Noi ne-am supărat foarte, fiindcă nu s-a întâmplat cu știrea noastră.

Noi totdeauna primim și găzduim cu cinste pe oamenii Măriei Tale.

Să știi însă Măria Ta că în acea vreme eram cu oastea în părțile Moldovei, din porunca puternicului sultan.

De acea dregătorii noștri l-au ținut sub pază, neștiind că e omul Măriei Tale, căci el n-a arătat scrisoarea, ci a spus că e negustor, ba încă a plătit și vama în mătase.

Astfel a plecat, uitând aici scrisoarea Măriei Tale, care s-a aflat supă aceea.

Cu toate acestea am trimis pe armaș de i-a adus pe vameși și i-am pedepsit, acum se află în pușcărie.

De aici încolo încă îi vom pedepsi, ca să fie pildă și pentru alții și ca să se păstreze între noi buna vecinătate”. Scrisoarea e datată, București, 23 martie 1572.

Mitropolitul Teofan fuge în munți

Ioan Vodă Armeanul câștigase Domnia cumpărând cu bani grei protecția vizirilor.

Dar a pierdut repede simpatia turcilor, pe de o parte din cauza legăturilor cu Rusia, iar, pe de alta, fiindcă prin cruzimea sa provocase nemulțumire generală în Moldova.

Ioan Vodă „pre toți i-a covârșit cu vrăjmășia lui și cu morți groaznice ce făcea, că, vrând să ia agoniseala tuturor, nu cu alt meșteșug, ci cu vărsare de sânge.

Și din zi în zi izvodia feluri de munci noi: băgat-au în foc de viu pre Vlădica Gheorghe, de au ars, dându-i vina de sodomie, auzind că are strânsură de avuție.

Așijderea și Mitropolitul Teofan, n-au vrut hi ieșit întreg, de n-ar fi fugit prin munți de groaza lui.

Temnițele pline de călugări și în groapă de vii a băgat pre Veveriță și pre popa Cozma și pre Molodeț călugărul.

Iară de pre boierii cei de cinste și cei mai de jos sabia lui nu lipsea și cu multe feluri de morți îi omora.

De lege își râdea, că în postul cel mare s-a însurat, și alte călcături de lege multe ca acestea făcea”, consemna cronicarul Ureche.

De acea Poarta, nu peste mult timp, a hotărât să-l înlocuiască.

Soarta părea că-i surâde din nou lui Bogdan Lăpușneanul, cel trecut la poloni.

Scrisoarea Marelui Vizir

În ianuarie 1574, Marele Vizir Mohammed îi scria lui Ștefan Bathory:

„Am trimis pe Ceaușul Amhat pentru Bogdan, care a fost înainte în Moldova. Te-am rugat să știricești în ce loc se află și să-l chemi cu frumosul să vină la tine.

Actualul voievod, Ioan, om crud și fără de lege, a dat pe mulți pierzării și a pricinuit multe pagube în țara aceea.

De aceea și acum am trimis pe Ceaușul Mustafa și împreună cu el alți doi oameni, care îl cunosc bine și de asemenea și el pe dânșii, ba unul dintre ei e cumătrul lui Bogdan Vodă.

La vorba lui și a ta va veni.

Dacă poți trimite pe cei doi oameni la el fără primejdie, trimite-i.

Dacă nu, atunci trimite pe unul de încredere de al tău și îndeamnă-l pe Bogdan Vodă cu vorbă bună să vină cât se poate mai curând, căci puternicul împărat i-a dat lui Domnia Moldovei.

De aceea te rog, Măria Ta, să-ți dai silința în acest lucru, din tot sufletul.

Îmi faci un mare serviciu, căci foarte tare aș dori să-l ducem la bun sfârșit. Pentru tine încă va fi bine.

Am lăsat Ceaușului Mustafa să-ți spună mai multe. Ale lui vorbe să le crezi.

Cânepă și seu să trimiți, cât de mult”.

Pe 24 ianurie 1574, Bathory răspundea:

„Am înțeles porunca Măriei Tale pentru Bogdan Vodă. M-am și străduit să împlinesc porunca Măriei Tale, până va fi Ceaușul Amhat. De acea l-am și reținut aici atâta.

Dar n-am izbutit fiincă Bogdan a plecat acum acolo în sus, vom încerca să isprăvim când Bogdan va coborî la vale, unde-și are locuința.

Căci, dacă am trimite acum numaidecât scrisoarea Măriei Tale, mi-e teamă să nu se piardă și să nu mai ajungă în mâinile lui.

Când va coborî mai la vale voi avea grijă să-i trimit scrisoarea Măriei Tale printr-un om de încredere”.

La sfârșitul lui aprilie 1574, sultanul Selim îi scria lui Bathory:

„Am luat stăpânirea Moldovei de la Ioan, Domnul de până acum, pentru păcatele și fărădelegile lui, și am dat-o lui Petru Vodă, care de mult îmi slujește aici la Poartă.

Cu el am trimis pe capugiul meu Aga Sinan.

Dar Ioan Vodă și i-a tăiat oamenii, pricinuindu-i multă pagubă.

Apoi a pus acolo (în Muntenia – nota evenimentului Istoric) Domn pe un tâlhar, pe care-l ținea în țară ca Domnișor.

Moldoveanul a adunat mulți hoți din țară, cu care se grăbește să facă o mulțime de fărădelegi..

Acestea mi le-a adus la cunoștință Alexandru Vodă și mă roagă să-ți scriu pentru ajutor.

Să-i trimiți deci în ajutor oastea ta și câteva tunuri mici.

Pentru aceasta trimit acolo pe Ceaușul meu Mustafa.

Îndată ce va sosi la tine, tu trimite-ți oștirea în ajutorul lui Alexandru, punând în fruntea ei comandanți oameni aleși, care vor afla de la Alexandru încotro trebuie să plece. Fii deci în ajutorul lui din toate puterile.

Această scrisoare s-a făcut cu zece zile înainte”.

 

Sursa: Constantin Motogna, Contribuții la epoca lui Ioan Vodă cel Cumplit