„Muntenia este, prin situația ei și prin dărnicia naturii, una din provinciile cele mai favorizate ale Europei.
Pământul este atât de rodnic încât locuitorii n-au nevoie de multă osteneală pentru a-l cultiva. Este de ajuns ca bob de grâu să fie acoperit de pământ pentru a da un rod îmbelșugat.
Partea cea mai bună a țării însă rămâne nearată și pustie. Locuitorii nu sunt decât de-a lungul munților, unde-și caută adăpost când năvălesc turcii și tătarii.
Centrul țării este o câmpie întinsă, unde nu se găsește nici cea mai mică ridicătură de pământ. Această câmpie nefiind cultivată sunt aici multe păduri de stejar, ca insule într-un lac.
De-a lungul Dunării se află pășuni grase, pește este îndeajuns, vin, miere, ceară și sare se găsește din abundență.
În țară mai sunt filoane de aur și argint. Nimeni nu cutează însă a întreprinde vreo exploatare pentru a nu trezi pofta turcilor. Din pământ izvorăște țiței și țara este bogată în vânat și păsări.
Domnitorul Munteniei are 6-700.000 taleri suedezi venit anual. N-are dreptul de a pune biruri extraordinare fără învoirea supușilor săi. În această privință Muntenia este mai fericită decât Moldova, unde Domnitorul impune țara cum vrea.
