Trebuie să vă întrebați bunicii pentru a înțelege ce era indispensabilul pe vremea lor. Nu, nu te trezeau la ora fixată!
Nu îmi dau seama ce se întâmpla dacă un reporter din zilele noastre descria așa cum vedeți în acest articol de epocă vizita vreunui potentat la popota militară. Pot doar să-mi închipui.
Unele lucruri nu se vor schimba niciodată, printre ele fiind și căutarea unei soluții simple de slăbit. De-a lungul anilor, reclamele ne-au anunțat că au găsit acea rezolvare.
Poveștile reale de spionaj nu seamănă întotdeauna cu filmele de la Hollywood. Cel puțin într-o privință, americanii nu câștigă de fiecare dată. Ba, uneori, se fac, pur și simplu, de râs.
Întâlnirile cu Brejnev deveneau adevărate concursuri de imaginație diplomatică pentru cei care se întâlneau cu liderul sovietic, pentru a scăpa de pupătură.
Un material deosebit de documentat realizat de Profesor Inginer Nicolae Noica.
Pe 24 mai 1498, Girolamo Savonarola este spânzurat și ars pe rug în Piața Signoria din Florența pentru că a demascat decadența și moravurile Renașterii.
Moartea năprasnică a țarului Petru al II-lea, survenită chiar în ziua stabilită pentru nunta cu aristocrata Ekaterina Dolgoruki - 18 ianuarie 1730 -, a adus-o pe tronul Rusiei pe Anna, una dintre fiicele fratelui handicapat al lui Petru cel Mare.
Dintre rarii oameni, care în prima parte a veacului al XVIII-lea se gândeau să-și dea odraslele la școală să învețe carte, majoritatea făcea parte din clasa negustorilor.
Publicitate la un eveniment din 1948: cu ocazia traducerii lui Karl Marx în limba română, Ana Pauker ținea o conferință despre... traducerea lui Marx în limba română!
În prima parte a secolului XIX, în Bucureștiul lui Grigore Ghica Vodă populația era înnebunită după arta dramatică. Veneau mereu trupe de teatru străine care dădeau reprezentații cu locurile de multă vreme arvunite. Ca să poată vedea piesele spectatorii dădeau adevărate lupte pentru ocuparea unei trepte de scară.
Noaptea de 16 octombrie a anului 1590 avea să îndolieze oraşul Neapole, cu o cutremurătoare tragedie, aparent banală, în galeria evenimentelor de acest fel care au colorat cu sânge istoria secolului al XVI-lea italian.
Pe 18 august 1950, CIA transmite următoarea telegramă din România. Ca și în alte ocazii, textul este scurt, cu unele neadevăruri minore, datorate lipsei de surse și a imposibilității verificării în teren, dar el amintește de un eveniment din perioada represiunii comuniste:
Marcel Răducanu a fost una dintre gloriile fotbalului românesc. Când era în plină glorie, în 1981, a dispărut. Cum se spunea pe atunci: ”a fugit în străinătate”. Orice plecare definitivă era privită de regim ca o înfrângere personală, dar o vedetă care rămânea într-o țară occidentală era chiar o palmă peste ochii albaștri. Marcel Răducanu era o vedetă autentică. Jucător la Steaua București, 21 de selecții la Națională, desemnat ”Jucătorul Anului” în 1980, Răducanu chiar a dat o lovitură regimului care oricum nu concepea că vrea cineva să fugă din Paradisul socialist.
În 1977, se pare Nicolae Ceaușescu a vrut să ”recupereze” de la monarhiști memoria zilelor de 9 și 10 mai. E vorba, bineînțeles, de luna mai 1877, de proclamarea Independenței și nu de încoronarea lui Carol I, din 1881.
Potrivit mărturiei lui Adrian Năstase, Ion Iliescu a trăit mult timp complexul “relației cu Rusia”, care s-ar fi format, nu din antecedentele sale politice și din sprijinul sovietic din decembrie 1989, ci din cauza acelor campanii de presă și politice insistente de marcare a lui ca “bolșevic incurabil”, “omul rușilor”, “kaghebist”.
După ce am descoperit robinetele și clanțele aurite din casele ceaușeștilor mulți credeau că nu mai avem ce afla despre perioada prin care tocmai ce trecusem. Auzeai ”mie-mi spui, păi eu am trăit aici!” Dar adevărul e că nu trece nici o săptămână și aflăm ceva nou sau aflăm mai multe despre cine știe ce lucru pe care-l consideram dezvăluit complet. Una dintre descoperirile urâte ale acelor ani a fost adevărul despre copiii folosiți ca informatori de Securitate. Am aflat de astfel de cazuri când CNSAS descoperea câte un politician sau ziarist pe care îl considerai prea tânăr în acei ani pentru a avea dosar de colaborator.
Aron Pumnul s-a născut la 27 noiembrie 1818 în Cuciulata, aproape de Făgăraș, din părinți săraci. Și-a făcut studiile primare la Odorhei. În 1836 s-a dus la Blaj, pe atunci singura școală secundară românească din Transilvania, unde a făcut patru clase gimnaziale și una liceală (poetica). De acolo a plecat la Cluj, unde a terminat liceul.
După ce am găsit și citit telegrama de mai jos am căutat urme ale unei revolte de asemenea dimensiuni în altfel pașnicul Arad. Revolta, potrivit textului din fața mea, trebuia să se fi petrecut în septembrie 1953. Am găsit o revoltă din 25 aprilie 1947, la Industria Textilă Arădeană, când potrivit unei cronologii pusă la dispoziție de autoritățile arădene, a fost linșat secretarul PCR I. Nedici de către muncitori. E din 1947, nu din 1953, adică nu e cea care-mi trebuie!
Întrunită pe 12 aprilie 1950, sub conducerea lui Leontin Sălăjan, Comisia de verificare a organizaţiei de partid – Armata confirma calitatea de membru al PMR a tuturor tovarăşilor luaţi la puricat cu excepţia fostului comandant al Diviziei Tudor Vladimirescu, generalului locotenent Nicolae Cambrea, comandantul Regiunii a III-a Militare, care era exclus din partid.
În 1744, un nobil ungur, Ștefan Daniel, înainta un memoriu Dietei din Sibiu în care atrăgea atenția asupra situației precare a locuitorilor din Transilvania, situație pe care el o atribuia administrației defectuoase.
”Iubim trădarea, dar nu și trădătorii!” ar fi spus Napoleon, nepăsându-i de soarta unor trădători (defectori li se spune acum, diplomatic) chiar dacă îi aduseseră beneficii. Cu ajutorul unui articol din presa americană de acum 34 de ani ilustrez semnificația bătrânei fraze napoleoniene. Cu mențiunea că inversarea taberelor după căderea comunismului face termenul de ”defector” un fel de melanj între cuvintele ”erou” și ”trădător”.
Valea Uzului. Un cimitir care adăpostește soldați din patru armate a devenit subiect de controverse politice. Mai ales după ce crucile soldaților români au fost acoperite cu pungi de gunoi negre.
E un ger de crapă pietrele funerare. Jeff Jerome păşeşte zgribulit printre mormintele din Cimitirul Westminster din Baltimore, cu nasul vârât adânc în gulerul paltonului şi ochii abia mijiţi.
Cine a scris cartea ”Nopțile Moscovei”? De ce scriitorul se ascunde de 50 de ani, deși a fost coleg de editură cu Henry Miller sau Samuel Beckett, Vladmir Nabokov sau J.P. Donleavy? Cine a umplut paginile cu fantezii erotice fără limite, încropind un roman despre cominterniste care înflăcărau imaginația unor derbedei ce jefuiesc cadavre sau despre desfrâul dintr-o lume sordidă, dezvoltată la umbra stelei roșii de pe Kremlin? Toate astea erau peste puterea de înțelegere a unui bolșevic autentic! Simpla menționare a acestor idei în URSS ți-ar fi umplut cazierul cu destule infracțiuni cât să uiți de orice orice altă dorință în afară de a ieși din pușcărie.
Pe 18 mai 1302, meşteşugarii din Bruges se răscoală împotriva garnizoanei franceze. Peste o mie de soldaţi şi simpatizanţi ai francezilor sunt asasinaţi.
Nicolae Iorga a trecut examenul de bacalaureat în 1888 la Liceul Național din Iași, fiind primul pe Moldova, pentru că atunci toți absolvenții liceelor din Moldova dădeau bacalaureatul în fața comisiei din Iași.
Ascunse în timp ori substituite de noi dogme religioase, simbolurile antice pe care s-a clădit spiritual poporul român au rămas uneori deliberat uitate dar nu au fost niciodată pierdute.
Directorul Arhivelor Statului din Iași, Alexandru Băleanu, publica, în Revista Arhivelor 1936-1937, studiul Două proteste ale lui Ioan Sandul Sturza Voievod, primul domn pământean al Moldovei, instalat în urma revoluției lui Tudor Vladimirescu.
Pe 17 mai 1050, moare la Santa Croce d’Avellano un călugăr pe nume Guido, de vreo 60 de ani. Fusese profesor de muzică la Catedrala din Arezzo.
În anii ceaușișmului, Cenaclul Flacăra, condus de Adrian Păunescu era una dintre puținele distracții la care aveau acces tinerii. Huiduit sau adulat, cert e că Păunescu reușea să transforme fiecare spectacol de ”muzică și poezie” într-o manifestare de masă, unde tinerii vremii cântau versurile pe care toată suflarea le știa pe dinafară, dansau și se descătușau. Unii spun că se îndoctrinau. Astfel de manifestări nu puteau fi neînsoțite și de incidente.
În martie 1919, la Paris ajunge o Regină frumoasă și hotărâtă, cu un sânge atât de albastru că s-ar fi putut scrie sonetele lui Shakespeare cu el.
Pe 16 mai 1812, Imperiul Otoman ceda Rusiei teritoriul dintre Prut şi Nistru, un ținut, Basarabia, care nu îi aparţinea lui, ci Principatului vasal al Moldovei.
