Membră în Biroul Politic al CC al PCR, Vanda Nicolschi era exclusă din PCR în toamna lui 1937, împreună cu Nicolae Goldenberg şi Sain Solomon, pentru grave geşeli politico-organizatorice şi conspirative, nesesizând că grupul format din soţul ei, Dori Goldstein, Lenuţa Filipovici şi Marcel Pauker, care îi era amant, ducea o activitate duşmănoasă partidului.
Spre finalul anului 1985, jurnaliştii cotidianului The New York Times publicau un text despre starea de sănătate tot mai precară a preşedintelui Republicii Socialiste România (RSR), Nicolae Ceauşescu. Informaţiile erau culese din interiorul cercurilor diplomatice de la Bucureşti şi indicau faptul că liderul Partidului Comunist Român (PCR) începuse panta descendentă, motiv pentru care trebuia să […]
Ziarista Simona Vărzaru scria despre Salonul Republican de Grafică Satirică pentru Tineret Costinești – 1986 scoțând în evidență umorul de care dăduse dovadă juriul.
Organul de presă al CC al PCR, „Scânteia”, relata, la 14 mai 1970, că în urma „inundaţiilor şi precipitaţiilor abundente din ultimele zile, circulaţia rutieră şi feroviară a suferit perturbări în unele zone ale ţării”, precizând:
În anii regimului Ceaușescu, când despre rasism și corectitudine politică nu se auzise în Republica Socialistă România, una dintre distracțiile românilor era să citească, în organul de presă al CC al PCR „Scânteia”, despre cum se întorcea în țară, din vizitele în străinătate, mult iubitul tovarăș Gheorghe Cioară.
În septembrie 1986, New York Times îl trimitea pentru a doua oară în România pe jurnalistul David Binder. La aproape două decenii după ce fusese expulzat de regim în urma unui articol în care sugera că Nicolae Ceauşescu nu era prea popular în mediul rural, americanul revenea pe plaiurile mioritice. Experienţa de corespondent în zona […]
Jurnalistul David Binder realiza în 1986 un interviu de colecţie cu preşedintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu. În arhiva New York Times regăsim una dintre întrebările care i-au trezit emoţii puternice dictatorului. Se întâmpla la Comitetul Central, la întâlnirea dintre jurnalistul american şi Ceauşescu. Întrebările fuseseră stabilite dinainte şi nu puteau oferi vreo surpriză din […]
Înainte de 1989, luna ianuarie era dedicată unei sărbători duble. Erau zilele de naștere ale lui Nicolae și Elena Ceaușescu. Ziarele epocii erau pline de elogii și telegrame de felicitare.
Marcu Petre Pandrea, cumnatul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică pe baza declaraţiilor unor martori mincinoşi recrutaţi dintre legionarii şi infractorii de drept comun aflaţi în puşcării, concluziona în 1968 Comisia de partid care verifica arestările şi condamnările activiştilor în perioada lui Gheorghe Gheorghiu Dej.
Elena Ceaușescu nu putea s-o suporte pe frumoasa actriță Violeta Andrei, soția ministrului de externe Ștefan Andrei, care în cartea sa „Jurnal de închisoare” scria:
Primul secretar general al PCR, între anii 1921 și 1924, Gheorghe (Ghiță) Cristescu Plăpumarul, îl înjura, în 1968, în public pe Gheorghiu-Dej, care-l trimisese ca deținut la canalul Dunărea-Marea Neagră, dar în Ceausescu credea atunci, sperând să realizeze la București ce nu reușise Dubcek la Praga.
Tovarăşul Marin Guţă a fost prim-secretar PCR al oraşului Caracal din 1971 până în 1979, ceea ce la vremea aceea era echivalentul primarului.
Autorul volumului Cinci ani la Cotroceni, Iosif Boda a fost un tovarăș de bază al regimului comunist. În decembrie 1978 era propus să fie numit director adjunct la Institutul de Științe Politice și Studierea Problemei Naționale, iar Secția Cadre a CC al PCR considera că este corespunzător pentru funcția propusă.
În vara lui 1966, Gheorghe Ibănescu absolvea Şcoala superioară de partid de pe lângă CC al PCUS, unde fusese trimis cu trei ani înainte, iar partidul îi căuta un post potrivit cu noile competenţe pe care le dobândise la Moscova.
Secţia de Cadre a CC al PCR, sub semnătura lui Gheorghe Pană (foto), care avea să fie pus prim-secretar al Bucureştilor din 1981 până în 1985 , îşi dădea pe 8 februarie 1972 acordul pentru prelungirea mandatului tovarăşului Romulus Arion la Organizaţia Mondială a Sănătăţii , în ciuda faptului că soacra acestuia fusese exclusă din PCR pentru că-şi pierduse carnetul de partid.
Comuna Ciorăşti dădea, în 1971, conducerii judeţene a partidului comunist un fiu al locului, şi nu pe oricine, ci pe însuşi preşedintele Cooperativei Agricole de Producţie, tovarăşul Coman Ion.
Trei dintre viitorii conducători ai României comuniste erau predaţi, în iunie 1934, de poliţie, în stare de arest, primului comisar regal al Consiliului de Război al Corpului II Armată-Bucureşti. Era vorba de lăcătuşul Constantin Pârvulescu, tipograful Teohari Georgescu şi croitorul Vasile Vâlcu (foto), care la acea vreme aveau meserii onorabile.
Vasile Luca spunea, la un interogatoriu din 13 martie 1954, că a fost conşient că punerea bazei unei grupări fracţioniste în partidul comunist, împreună cu Ana Pauker şi Teohari Georgescu, era o crimă:
Ministerul Afacerilor Interne – Serviciul C transmitea pe 22 octombrie 1954 către CC al PMR un doosar „strict secret” care conţinea un memoriu adresat de Dr. Petru Groza lui Iuliu Maniu în februarie 1938 şi cinci fotografii.
Agafie Niculae, după ce s-a întors de pe frontul antihitlerist, în 1945 a pătruns în PCR, iar în 1948, din lipsa de vigilenţă a tovarăşilor, a fost numit secretar al organizaţiei de bază.
Contabilul Nicolae Ceauşescu, născut în 1913 la Piatra Neamţ, s-a înscris în Partidul Comunist Român, plin de speranţe de mărire, în 1947, dar norocul i-a surâs doar până în postul Crăciunului din 1949, pe 19 decembrie fiind exclus de către comisia de verificare nr.19. Că era tiz cu ilegalistul din Scorniceşti nu l-a ajutat cu nimic, după cum se va vedea în continuare.
Președintele României, Klaus Iohannis, a semnat, pe 9 octombrie 2018 decretele de decorare a unor supraviețuitori ai Holocaustului, ocazie cu care un anume Eugen Genad a primit Medalia Naţională „Serviciul Credincios” Clasa a III-a.
Membru de partid din 1947, colonelul Constantin I. Caraman avea să fie exclus din PMR în 1952, pentru următoarele motive:
Manea Mănescu era numit prim-ministru în martie 1974, după retragerea legendarului Ion Gheorghe Maurer.
În prima parte a anului 1989 era lansat filmul lui Dan Pița „Noiembrie, ultimul bal”, prilej pentru români să se mai răcorească, făcând asocierea cu programarea Congresului al XIV-lea al PCR chiar în acea lună. Cam în același timp, Elena Ceaușescu lucra din greu la pregătirea documentelor pentru lucrările organului suprem de conducere al partidului. […]
La începutul anului 1971, Secţia Cadre a CC al PCR considera că maiorul Gheorghe Dănescu este corespunzător pentru a i se încredinţa funcţia de inspector şef al Inspectoratului de securitate judeţen Ialomiţa. El fusese propus de Secţia pentru controlul muncii la MFA, MAI, CSS şi Justiţie.
Maria Caba era propusă, în 1972, să fie aleasă membră a Biroului Comitetului Judeţean PCR Bihor, aşa că a fost verificată de Secţia Cadre a CC al PCR condusă de Gheorghe Pană (foto), un strungar ajuns ministru şi primar al Capitalei în deceniul al VIII-lea al secolului trecut.
Partidul Social Democrat – PSD din România a ieșit din primul război mondial divizat, din cauza revoluției bolșevice, în două curente.
În urmă cu exact 30 de ani, la București începea ultimul congres al PCR, al XIV-lea. Europa de Est se schimba profund, regimurile comuniste cădeau unul după altul, Zidul Berlinului devenise o sită, Războiul Rece se stingea, dar România trăia sub lozinca ”Ceaușescu reales la al XIV-lea Congres!” Pe 24 noiembrie 1989, acest lucru s-a întâmplat. Slavă Domnului, nu a mai ținut mult!
Când în decembrie 1989, în numele revoluției, niște tineri au mers în Casa Scânteii ca să preia revista „Luceafărul“ au găsit redacția pustie. Redactorul-șef Nicolae Dan Fruntelată și Mihai Ungheanu, eminența cenușie a revistei, după povestește scriitorul și jurnalistul Cristian Teodorescu, se ascunseseră preventiv.
