Corneliu Mănescu, diplomatul de top al lui Ceaușescu. În 1989, s-a speculat că ar fi putut să preia șefia comuniștilor și a statului de la Ceaușescu.
Corneliu Mănescu a fost unul din puținii oameni cu studii care au fost în eșalonul din jurul lui Ceaușescu
Poate doar Petru Groza și Lucrețiu Pătrășcanu să-l fi depășit. Ca recunoaștere în organizațiile internaționale, s-a apropiat cel mai mult de performanța lui Nicolae Titulescu.
Corneliu Mănescu s-a născut la 6 februarie 1916, la Ploiești. A urmat ciclul primar, gimnazial și liceal în orașul natal, „orașul Republicii lui Caragiale”. Mai mult decât atât, în 1936-1940, finalizează Dreptul și Științele Economice la Universitatea din București.
Din 1936, s-a înscris în PCdR aflat în ilegalitate. Nu a făcut o zi de închisoare, nu a fost reținut măcar o dată. Începe să abordeze probleme specifice ideologiei de stânga în publicații de presă. Activează pe sectorul de relații internațional. S-a angajat la Institutul de Statistică unde îl va și găsi ca angajat momentul de răscruce 23 august 1944.
Paradoxal, din vechea ordine, în 1948, aterizează fix în postul de conducere politică a Armatei
Dacă ulterior, aici va veni Ceaușescu, Mănescu va fi numit la Comitetul de Stat al Planificării, în intervalul 1955-1960.
Corneliu Mănescu face saltul de la Dej la Ceaușescu. Va ajunge să ocupe o funcție de talia celei avute cândva de Nicolae Titulescu!
Corneliu Mănescu a devenit adjunctul lui Avram Bunaciu la Ministerul de Externe. A condus toate delegațiile României la ONU, după cum arată EVZ.
Dacă Nicolae Titulescu fusese ales lider al Adunării Generale a Ligii Națiunilor, Corneliu Mănescu va fi ales Președinte al Adunării Generale a ONU pe 19 septembrie 1967. Era a XXII-a Sesiune a Adunării Generale a ONU.
Când la putere vine Ceaușescu, Mănescu devine membru al CC al PCR din 1965. Urmează șefia diplomației românești până în 1972, după care din 1977, va fi ambasador la Paris până în 1982. Mai fusese până în 1961, ambasador la Budapesta.
Semnează „Scrisoarea celor 6”! Ar fi putut prelua conducerea României socialiste?
Corneliu Mănescu a început să fie izolat după 1982. Era considerat ca „om al Vestului”, În 1989, a semnat „Scrisoarea celor 6”, alături de alți foști demnitari comuniști. Dar oare de unde pornise zvonul că ar fi fost „în cărți” pentru succesiunea lui Ceaușescu? Se știe că după 1977, comploturile la adresa lui Ceaușescu încep să se țeasă.
Erau două aripi, aripa conservatoare care dorea schimbarea lui Ceaușescu dar păstrarea regimului și ramura care dorea căderea comunismului dar conservarea puterii de către eșaloanele II și III ale PCR. Prima aripă reprezentată de generalii Ioniță, Kostyal, demnitarul Vasile Patilineț artizanul reorganizării României la 1968 s-a dizolvat prin izolarea și chiar lichidarea a doi dintre cei trei membri.
Nume ca Brucan, Iliescu, Măgureanu, Militaru făceau parte din grupul gorbaciovist care lua în calcul și căderea comunismului. De fapt, complotul fusese unul singur, aripile se făcuseră pe fondul disensiunii privind calea de urmat. Corneliu Mănescu probabil era văzut ca util de ambele aripi (fără a fi între „conjurați” totuși!), dar în 1989, grupul lui Ion Iliescu și Silviu Brucan nu mai avea nevoie de Corneliu Mănescu.
Corneliu Mănescu a trăit din decembrie 1989 și până la moartea sa, la 26 iunie 2000, neimplicat în politică. Nu a avut nicio legătură cu demnitarul comunist Manea Mănescu.
