În memoriu, Petru Groza îi solicita fruntaşului Partidului Naţional Ţărănesc să stabilească ce locuri va ceda PNŢ pe listele sale electorale, la viitoarele alegeri, partidelor şi grupărilor democratice dispuse să colaboreze cu ţărăniştii, în special Frontului Plugarilor şi MADOSZ (Uniunii Oamenilor Muncii Maghiari din România – Romániai Magyar Dolgozók Szövetsége, fondată la Târgu Mureș în august 1934).
Amenințarea lui Groza
El ameninţa că, în lipsa unui răspuns clar al lui Maniu, Frontul Plugarilor va intra în alegeri pe cont propriu.
Petru Groza aducea în sprijinul cererii sale cele întâmplate la alegerile precedente:
“Colaborarea în alegerile generale din urmă între PNŢ, Frontul Plugarilor şi MADOSZ a pricinuit fricţiuni şi decepţii izvorâte din nerespectarea unor aranjamente precise, dar îndeosebi din lipsa unei calde înţelegeri a rostului colaborării, ceea ce a dus la defecţiuni în rândurile proprii, până la acte de sabotaj.
În faţa noilor alegeri atmosfera aceasta n-a fost înlăturată cu toate năzuinţele noastre în acest scop, ideea concentrării forţelor democratice n-a putu fi înfăptuită nici până în acest moment.
Comitetul Frontului Plugarilor, asistat de către delegaţii MADOSZ- ului, a ajuns la concluzia că această înfăptuire ar mobiliza energii noi, dinamizând rândurile luptătorilor pentru libertate şi pace, iar masele populare dealungul şi dealatul ţării, ahtiate de această concentrare, ne-ar ajuta să cucerim chiar în aceste alegeri nu numai poziţiile pierdute, ci şi o biruinţă hotărâtoare, trecând din nou iniţiativa şi curajul în lagărul democratic.
Rugăm deci, Domnule Preşedinte, să binevoiţi a iniţia încă de azi, cu extremă urgenţă această concentrare, afişând categoric necesitatea ei, păşind hotărât la înfăptuirea imediată, concomitent cu măsuri severe pentru respectarea învoielilor şi disciplinarea celor care sabotează această soluţie salvatoare pentru libertatea unui popor şi demnitatea noastră de cetăţeni”.
Circ cu Stalin
Fiul preotului ortodox din comuna Băcia, judeţul Hunedoara, Petru Groza a fondat Frontul Plugarilor pe 8 ianuarie 1933, formaţiune care se situa pe stânga eşichierului politic.
În 1943 a participat la crearea Frontului Patriotic Antihitlerist, iar pe 20 iunie 1944 a susţinut formarea coaliţicoaliţiei Blocului Naţional Democrat între PNŢ, PNL, PSD şi PCR.
În noul cabinet Sănătescu, format pe 4 noiembrie 1944, Petru Groza a fost numit vicepreşedinte al Consiliului de miniştri.
Pe 6 martie 1945 a devenit premier, funcţie pe care avea s-o deţină până pe 2 iunie 1952.
Împreună cu Gheorghiu Dej, l-a forțat pe Regele Mihai să adice la 30 decemrie 1947.
Nu a fost niciodată membru al partidului comunist, dar a deţinut cele mai înalte funcţii în stat datorită sprijinului lui Stalin. Groza a lăsat şi scris cum intrase în inima lui Stalin:
„M-am apropiat de el. Acesta stătea pe un soi de cotineaţă, ceva mai înaltă ca podeaua.
M-am aruncat în genunchi, i-am sărutat picioarele şi i-am spus:
În sfârşit mi-am atins idealul de mic copil. Ziua asta va fi cea mai frumoasă zi din viaţa mea.
Stalin, vădit impresionat, m-a luat de braţ, m-a ridicat, m-a îmbrăţişat.
Îi făcuse o impresie deosebită circul meu şi pe urmă l-am câştigat. Eram un teatralist fără pereche!”.
Lacrimi pentru Ionel Moţa
În acelaşi dosar trimis de MAI către CC al PMR, aflat în arhivele CC al PCR, mai există ziarul “Libertatea” din 25 marie 1937, care apărea la Bucureşti şi Orăştie, număr în care se relata despre drumul spre casă al trupurilor neînsufleţite ale legionarilor Moţa şi Marin, căzuţi în războiul civil din Spania.
În pagina 3 a ziarului, la rubrica “Lacrimi pentru Ionel Moţa. Telegrame şi scrisori primite de părinţii lui Ionel Moţa cu prilejul morţii sale pe frontul din Spania”, era publicata scrisoarea de condoleanţe a Doctorului Petru Groza:
“D-le Protopop! E cu neputinţă a găsi cuvinte potrivite acestei fatalităţi, care a răpit pe Ionel nu numai din mijlocul copiilor săi drăgălaşi, dar şi a părinţilor încercaţi.
Singur faptul, că întreg neamul românesc din toate plaiurile acestei ţări zbuciumate, a tresărit în faţa jertfei mari, simbolizând suprem devotament, poate constitui mâine, poimâine mângâierea, că fiinţa lui de martir, s-a înfipt pentru totdeauna în Cartea acestui neam, stârnind admiraţia din generaţii în generaţii.
Memoria lui va fi veşnică, iar jertfa lui voită, urmărită chiar, pilduitoare.
Aşa a vrut el să fie, şi dacă îmi reconstitui în ochii sufleteşti făptura lui blajină, dar dinamizată de mari hotărâri în zilele noastre de mici patimi – îmi dau seama că rosturile Lui erau de la început providenţiale”.
Ionel Moţa a fost fiul preotului-paroh Ioan Moţa din Orăştie.
