Secera şi ciocanul! Un nume de ziar în ton cu epoca în care i-a apărut şi primul număr într-o zi de 25 martie 1951, la Piteşti, numele penitenciarului şi experimentului care a distrus şi dezumanizat elitele României.
Încă de la începuturile sale, ziarul „Secera şi ciocanul” a fost organ al Comitetului regional al Partidului Muncitoresc Român şi al Sfatului Popular Regional Argeş. La primul număr, în plin proces al demascărilor şi reeducărilor, prim-planul i-a aparţinut lui Ion Mărcuş.
Conform infoarges.ro, acest tovarăş era însuşi prim-secretarul Comitetului regional PMR Argeş. De la înălţimea acelei funcţii, lui i-a revenit sarcina de a scrie sau editorialul din deschidere.
Idei de la Stalin şi multe cacofonii
Şi cum mulţi dintre „primii” acelor vremuri rareori aveau mai multe clase decât trenul, prestaţia „jurnalistică” a lui Mărcuş n-a mirat pe nimeni. Pe nimeni dintre cei care deranjaseră o carte din bibliotecă nu doar pentru a o şterge de praf…
„Articol plin de cacofonii, cu idei copiate din Stalin și, la fiecare trei vorbe, invocat, ameninţător, «Partidul». Ziarul piteştean se revendica direct de la presa sovietică şi abia la urmă de la «Scânteia», proclamându-se o «armă ascuţită» a Partidului.
Secera și ciocanul a dăinuit vreme de decenii, din 25 martie 1951 și până la 22 decembrie 1989. Ziariștii săi erau asimilați activiștilor de partid. De altfel, mulți ziariști compuneau cuvântările primilor-secretari PCR, pentru că aveau pregătirea ideologică necesară, superioară politrucilor vremelnici”, arată sursa citată.
Editorialul socialist, uşor pierdut din foarfecă
În acele vremuri, nu doar frizerii îşi câştigau pâinea cu foarfeca. Nu, nu! Şi unii purtători ai legitimaţiei de ziarist de la „Secera şi ciocanul” o foloseau.
Fără foarfecă era mai greu să decupeze câte o frază din „Scânteia” sau câte o frază din „România liberă” pentru a face un colaj demn de un editorial în oficiosul judeţului Argeş.
Au fost ani frumoşi pentru cei cuprinşi în schema secerei şi a ciocanului. Un loc călduţ, fără prea mult efort. O sinecură nomenclaturistă a omului nou, cu apucături totuşi vechi.
Ultima misiune, cuvântarea lui Ceauşescu
Dar cum toate au un final, la 22 decembrie 1989 apare şi ultimul număr din „Secera și ciocanul”. Nu putea lipsi cuvântarea lui Nicolae Ceaușescu pe marginea evenimentelor de la Timișoara.
„Discursul din 1989 pare o continuare a celui din 1951, doar că imperialiștii nu mai erau cei americani, ci sovietici. În acea zi, de 22 decembrie, pe la prânz, ziariștii sunt trimiși în Piața Lenin să ia pulsul evenimentelor.
Cel puțin un ziarist avea pistol la el, după cum mi-a mărturisit, ca activist PCR ce era,
După fuga lui Ceaușescu, mai mulți ziariști de la Secera și ciocanul, bine informați despre evoluția evenimentelor, decid, în după-amiaza de 22 decembrie 1989, să înființeze un nou ziar, Argeșul liber (n.r. – în prezent doar Ageşul).
Ziarul există și astăzi, tocmai a aniversat 30 de ani de existență…”, se mai arată pe infopitesti.ro.
(Nota redacției: Ziare din colecția particulară a lui Jean Dumitrașcu și a d-lui Cătălin Tudor, colecționar și anticar din Pitești)
Ultima cuvântare a lui Nicolae Ceauşescu în Secera şi ciocanul, organul PCR în judeţul Argeş.
Secera şi ciocanul, 22 decembrie 1989
