Generalul Berthelot pleca în luna decembrie 1918 într-o călătorie în Ardealul proaspăt unit cu restul României.
În plină dezbatere despre autonomia Ținutului Secuiesc și, implicit, asupra drepturilor și libertăților minorităților, să ne întoarcem în 1918 și să vedem cum stăteau cu acestea românii din Transilvania aflată în Austro- Ungaria.
Demisia lui Asztalos Csaba (foto) din funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a fost cerută joi de preşedintele organizaţiei de tineret a Partidului Popular Maghiar din Transilvania, Brassai Hunor, după ce primul a anunţat că instituţia pe care o conduce s-a autosesizat în cazul politologului Vladimir Tismăneanu, pentru atitudine rasistă.
Casa Ipatiev din orașul Ekaterinburg, situat în Rusia centrală, în partea de Est a Munților Ural, avea să fie ultimul loc de pe această lume în care, în vara anului 1918, familia imperială a Rusiei și câțiva slujitori fideli aveau să vadă pentru ultima dată lumina zilei. Din ordinul conducătorului revoluției bolșevice, Vladimir Ilici Lenin, țarul Nicolae al II-lea (1868-1918) și țarina Alexandra (1872-1918), împreună cu toți cei cinci copii ai lor, Olga (1895-1918), Tatiana (1897-1918), Maria (1899-1918), Anastasia (1901-1918) și Alexei (1904-1918), au trecut în eternitate împușcați, străpunși de baionete și cu capetele zdrobite de paturile armelor unui pluton de execuție rămas în istorie ca autor al uneia dintre cele mai oribile crime de care specia umană a fost capabilă. Modul în care copiii familiei imperiale au sfârșit este unul absolut îngrozitor: pentru că niciuna dintre fiicele Țarului nu a murit în urma focurilor de armă, ele au sfârșit sfârtecate cu baionetele, cu oasele zdrobite și cu creierii împrăștiați pe podele și pereți.
Vreo 300 de oameni s-au adunat, sâmbătă, la Casa de Cultură din Ditrău, unde populația de etnie maghiară s-a revoltat împotriva venirii în localitatea lor a doi muncitori sri-lankezi, angajaţi la o fabrică de pâine, spunând că nu au nevoie de migranţi în sat şi că nu vor să li se impună o altă cultură.
Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) a fost constituită la 25 decembrie 1989, fiind înregistrată la Tribunalul sectorului 1 din municipiul Bucureşti la 28 ianuarie 1990, potrivit lucrării „Partide politice”, lansate de Agenţia Naţională de Presă în 1993.
Tatăl autorului cântecului Ionel, Ionelule, George Sbârcea, Constantin, a fost medicul personal al ultimului împărat al Austriei, între 1916-1918, Carol I, sau Regelui Carol al-IV-lea al Ungariei, ori ultimului Rege al Boemiei Carol al III-lea, născut Karl Franz Josef Ludwig Hubert Georg Maria – din dinastia Habsburg-Lorena.
În 1936 apărea la Budapesta cartea „Ardealul autonom și pretențiile naționale românești la dieta din Sibiu de la 1863-1864” a istoricului maghiar Mester Miklos.
