Iașii, populația de războinici nomazi care au primit dreptul de a se așeza în Panonia de la regalitatea maghiară
Maghiarizându-se treptat, iașii, numiți și alani, au dobândit o situație privilegiată în interiorul, alături de cumani, oferind numele comitatului iașilor și cumanilor, iar în România numele orașului Iași.
În secolul XIII, scindați de raidurile mongole, iașii s-au scindat, o parte în Caucaz, cealaltă în Europa. Apropierea și chiar înrudirea iașilor/alanilor din Pannonia cu populația osetă din Caucazul de nord de azi este dovedită printrun mic glosar descoperit în 1957 cu 30 de cuvinte traduse în maghiară și latină, care apropie limba arhaică medievală de un dialect oset contemporan.
Nefiind populații pașnice, predispuse la schimburi comerciale, ci triburi de războinici călăreți și păstori, iașii au marcat teritoriile pe unde au trecut, impunându-se prin forță, amprenta asupra topografiei și hidronimiei fiind cât se poate de peremptorie. Dincolo de orașul Iași, lingviștii au apropiat și denumirea munților Zărand de un termen din limba osetă, zaerond, adică ,,bătrân”. La fel, în Ungaria foarte multe localități sunt formate cu Jasz-. Influența iașilor în Ungaria a fost atât de însemnată, încât până în secolul XVII aceștia și-au vorbit propria lor limbă, iar în documente iașii nu apar ca aparținând națiunii maghiare, ci iasonice, regiunea unde rezidau fiind cunoscută ca Jaszsag, adică Țara Iașilor.
Iașii, mai mult decât hunii, despre a căror limbă nu știm nimic, iar în afara căpeteniei lor celebre și a comportamentului bizar pentru un străin, contemporanii lor latini și greci nu sau pronunțat, au contribuit la cristalizarea națiunii și a limbii maghiare. Din iasă sau alană au rămas în limba maghiară o serie de termeni precum asszony, adică femeie, gazdag, adică bogat, de unde a derivat și termenul românesc de gazdă șamd. Limba iașilor a influențat, așadar, maghiara, a îmbogățit-o, populația odinioară nomadă dobândind prestigiu în interiorul regatului. De altfel, influența iașilor a fost mare pe toată cuprinsul teritoriului de la nordul Mării Negre, nu numai în pusta maghiară, realitate dovedită de cuvintele din limba iasă/alană care au pătruns chiar și în georgiană.
Fie că maghiarii, înainte de a se stabili în Panonia, au petrecut, în lungul lor periplu, o parte a timpului în Caucaz, unde au luat contact cu diferite populații vorbind limbi din care au preluat cuvinte, fie că odată așezați în centrul Europei s-au lăsat influențați de populațiile migratoare, maghiarii datorează iașilor o parte din istoria și cultura lor.
