boieri

FREE
 

„Acum să venim şi la fortăreaţa sau cetăţuia din Bucureşti, făcută pentru scop strategic, în apărarea căii invaziunilor despre Orient, după cum se face, cu mare rezon, menţiune în „Revista Română” din 1861, şi care se numeşte în limba otomană la dervent, adică la strâmtoare”, scrie Dimitrie Papazoglu, în a sa Istorie a Fondărei orașului București, din care cităm mai departe:

FREE
 

Vechilor boieri Strehăieni, înrudiţi prin alianţă, conform arborelui genealogic al familiei, cu neamuri ca Policrat, Coandă, Şomănescu, Carlaonţ, Boşogescu, li se stinge numele pentru că toţi cei trei băieţi ai familiei mor în Primul Război Mondial, aflăm din lucrarea lui Filip-Lucian V. Iorga „Impactul Primului Război Mondial asupra descendenţilor boierimii române”, din care cităm în continuare:

FREE
 

În decembrie 1786, negustorul neamț Jenne pleacă din Galați spre București cu sania de poștă înhamată cu patru cai, plătind modesta sumă de 10 aspri de cal pe ceas.

FREE
 

Constantin Stere, descriind balurile și sărbătorile de familie organizate pe moșiile nobililor din Basarabia răpită de ruși, îl prezintă ca o „instituție socială din Basarabia de pe vremuri, psiholog, el știa să se facă indispensabil la toate petrecerile de boieri, și apărea poate chiar fără invitație la momentul potrivit, oriunde știa că va fi bine primit”.

FREE
 

Guvernul englez l-a însărcinat pe James Bailie Fraser, un bun cunoscător al Persiei, să-i însoțească, în drumul lor de la Londra la Constantinopol, pe prinții Riza Culi Mîrza, Negief Culi Mîrza și Timur Mîrza, fiii unui fost pretendent la tronul persan, actualul Iran, Husein Ali Mîrza. Ei su sosit la București pe 12 octombrie 1836, unde au fost găzduiți, după porunca lui Alexandru D. Ghica, într-o curte boierească, păzită de o gardă de onoare.

FREE
 

Un neamț din Frankfurt, Jenne, care locuia de ceva vreme în Austria, a lăsat o carte despre coborârea sa pe Dunăre până la Galați, în octombrie-decembrie 1786, și despre întoarcerea prin Muntenia Ardeal și Banat.

FREE
 

Începând cu secolul al XV-lea începem să avem ceva dovezi despre prezența în Moldova a unor vraci (medici, în slavonă), cum ar fi un anume Dorino Cataneo, italian de origine, care prin 1645 cumula funcția de bărbier cu cea de medic al Curții Domnești al lui Ștefan cel Mare, dar ocupa și postul de mare importanță de Mare-Vameș.

Registration

Forgotten Password?