Valahia: Ceremonial și luptă pentru putere (începutul secolului XVII)
Domnul profesor arată că „încoronarea domnilor nu este o veche tradiție de origine bizantină ale cărei origini ar proveni din perioada de început a ţării, ci o pseudotradiţie inventată ca răspuns la criza legitimităţii puterii domneşti provocată de integrarea progresivă a Ţării Româneşti în Imperiul Otoman”.
Atât de importantă devenise invocarea alegerii în construcția legitimității încât Matei Basarab, în Evangheliarul dăruit patriarhului Alexandriei, se intitula „Io Matei Basarab Voievod a toată Ungrovlahia, care a fost ales domn al ţării Ungrovlahieide tot norodul”. În veacul XVII se inventează deci ceremonialul încoronării domnilor munteni, pe care cronicarii l-au suprapus și peste secolele XIV, XV, XVI, când el nu exista.
În Țara Românească, după asasinarea lui Mihai Viteazul, domn al țării devine Simion Movilă, sprijinit de polonezi. Domnia sa va fi scurtă, pentru că, în 1602, cu sprijin extern, din partea habsburgilor, precum și cu sprijin intern, din partea boierilor filoimperiali din neamul Buzeștilor, fostul paharnic Șerban cucerește tronul muntenesc, luându-și numele de Radu Șerban (1602-1611).
Noul domn muntean, dată fiind presiunea exercitată de otomani, a fost nevoit să obțină recunoașterea domniei, stabilind tributul la aproximativ 32.000 de galbeni. Îmbunătățirea relațiilor cu Poarta a determinat înrăutățirea celor cu principele transilvănean, care va organiza o campanie în Țara Românească, silindu-l pe Radu Șerban să se refugieze în Moldova.
În 1611, fostul domn revine cu oștirea în Țara Românească, înlăturându-l pe Radu Mihnea, alesul turcilor, purtând victorios și o bătălie cu Gabriel Bathory lângă Brașov în iulie. Cu toate acestea, sprijinit militar de otomani, Radu Mihnea a urcat din nou pe tronul muntenesc, Radu Șerban luând calea pribegiei și murind în 1620 la Viena și fiind înmormântat în biserica cea mare a Sfântului Ștefan. Nici Radu Mihnea nu va ocupa mult tronul Țării Românești, fiind mutat de otomani pe tronul Moldovei în 1616. Urmează domnii de scurtă durată: Alexandru Iliaș, zis „Grecul” va prelua puterea, menținând-o până la răscoala din 1618, în urma căreia domn a devenit Gavril Movilă.
După ce va fi mazilit, se va refugia în Transilvania, unde se va integra printre nobili, fiind chiar indigenat, în ciuda interdicției impuse de sultani începând cu Soliman Magnificul de a fi primiți domnii și boierii aflați în conflict cu poarta. După înlăturarea lui Gavril Movilă revine pe tronul muntenesc Radu Mihnea. Alexandru Iliaș reurcă pe tron în 1627, pentru a fi înlocuit cu Leon Tomșa, care, în 1631, îi va înfrânge pe boierii răzvrătiți, printre care și viitorul domn Matei Basarab. Leon Tomșa va fi mazilit în 1632, în urma plângerilor și a intervenției lui Gheorghe Rakoczi.
