Căsătoria în modernitatea timpurie românească și greutatea lăzii de zestre
În cazul boierilor, zestrea putea fi aranjată oricând dat fiind că aceștia dispuneau de resurse, în timp ce țăranii amânau alcătuirea foii de zestre din cauza situației economice precare. Modul în care se desfășurau discuțiile referitoare la zestre între socru și ginere nu difereau mult de la o categorie socială la alta. Uneori, tinerii se răzgândeau, considerând că ar fi putut obține mai multe beneficii, în aceste afaceri onoarea și sentimentele fetei contând prea puțin sau deloc.
Neînțelegerile dintre socru și ginere deveneau uneori atât de grave, încât erau aduse în fața justiției, reliefând discrepanța dintre actul dotal propriu-zis și transferul obiectelor în casa ginerelui. Lada de zestre nu era numai un indicator economic, ci și social, oferind informații prețioase privitoare la modul de organizare al societății, la activitățile cotidiene și la valorile oamenilor.
Un alt aspect interesant ar fi actele de caritate pe care le făceau boierii pentru tinerele de pe moșia lor, ai căror părinți nu aveau posibilitatea de a le oferi o zestre. Astfel de gesturi asigurau mântuirea, iar fetele miluite în acest mod aveau obligația de a-l pomeni pe binefăcătorul lor. În ceea ce privește logodna, un rol important juca pețitorul, care își asuma responsabilitatea pentru relația dintre cei doi tineri și chiar îi putea cununa pe cei doi dacă nu aveau naș. Logodna era un angajament serios, la fel ca „nunta deplină”, atât timp cât era încheiată conform ceremonialului.
Trimiterea inelului reprezenta un gest cu o mare încărcătură simbolică și era perceput ca o promisiune de căsătorie. Ceremonia religioasă a logodnei constituia o slujbă de o importanță deosebită, ce consfințea încheierea pe jumătate a căsătoriei. Faptul că logodna putea fi desfăcută numai de autoritatea ecleziastică evidențiază seriozitatea cu care era privit acest angajament. Teoretic, logodna putea fi ruptă numai din motive serioase, însă în practică motivele invocate erau uneori frivole. Constanța Ghițulescu relevă dificultățile întâmpinate la desfacerea unei logodne.
În unul dintre aceste exemple, refuzul fiicei lui Iorga Dolete de a-l accepta pe logodnicul ales de tată și faptul că își convinge părintele să o lase să se logodească cu un alt tânăr îi creează tatălui mari probleme și pentru cei din jur reprezintă o dovadă a faptului că, în loc să ceară aprobarea copiilor, tații trebuie să-și întărească autoritatea și să-i învețe ce înseamnă supunerea și ascultarea.
