Urcat pe tron ca succesor al lui Mircea Ciobanul, degrabă vărsător de sânge boieresc, este foarte probabil, ca din această cauză, să fi părut cel puțin suspect contemporanilor săi.
Fiu al lui Radu Vodă Paisie, și el un tăietor de capete boierești, deși boierii îl luaseră din călugăria de la Mănăstirea Curtea de Argeș și-l puseseră pe tron, a fost numit domnitor de Înalta Poartă pe 26 februarie 1554.
Pentru asta ar fi trebuit să-i fie recunoscător lui Alexandru Lăpuşneanu, domnul Moldovei, care i-a făcut lobby.
Extrem de urgisiţi de aprigul Mircea Ciobanul, boierii munteni au găsit în el pâinea lui Dumnezeu.
Conform cronicilor de epocă „a domnit bine ţara şi boiarii fără vrăjbi, fără morţi, fără prăzi, precum tuturor place”.
Boierii pribegi s-au întors şi au fost repuşi în drepturi, primindu-şi proprietăţile şi rangurile.
A luat o serie de măsuri pentru creşterea economică a ţării.
L-a sprijinit pe diaconul Coresi, precum şi construirea bisericilor Gorgota şi a celei domneşti din Râmnic.
Campania din Transilvania
Pătrașcu cel Bun, cunoscut și ca Petrașcu-Vodă, a fost domn al Țării Românești între martie 1554 – 26 decembrie 1557.
La ordinul Porții, merge cu oaste în Transilvania, la 1556, spre a restabili pe Ioan Sigismund care, împreună cu mama sa, regina Isabella, trebuiseră să se retragă în Polonia.
14.000 ostași munteni trec Carpații, o parte în luna mai, alta în iulie, iar marele vornic Socol aduce pe regină de la Liov.
La 28 octombrie, Pătrașcu era la Cluj, mulțumit de rezultat, la care contribuise și domnul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu.
Cum liniștea nu a fost totuși deplin restabilită, a fost nevoie de o nouă acțiune în Transilvania.
Pătrașcu n-a mai putut însoți oștile: era bolnav și se afla la Râmnic pentru aer, îngrijit de un medic, trimis de sibieni.
La 26 decembrie 1557 își dă obștescul sfârșit.
O variantă este că ar fi fost otrăvit chiar de marele vornic Socol, care avea gânduri de domnie.
Cert este că Socol, la revenirea lui Mircea Ciobanul, se refugiază împreună cu fiul său, Radu stolnic, în Transilvania, luând cu el și vistieria defunctului voievod: 400.000 de ducați.
Mai târziu, promite 14.000 ducați ambasadorului Franței, la Istanbul, numai ca să nu fie predat turcilor și ucis.
Mai e varianta că, aflându-se la cuțite cu marele vizir Rüstem Paşa, Pătraşcu este pârât sultanului că ar fi întreţinut relaţii cu imperialii, drept pentru care acesta a hotărât înlocuirea sa.
Ar fi fost otrăvit de către medicul său, din ordinul marelui vizir.
Pătrașcu cel Bun este înmormântat la Mănăstirea Dealu.
A fost căsătorit cu Doamna Voica, din neamul boierilor de la Slătioare. Au avut o fiica Maria, măritată în februarie 1555, și trei fii: Petru, căruia i s-a zis mai târziu Cercel, viitorul domn, Vintilă instalat voievod de armatele lui Ioan Vodă cel Viteaz în 1574, dar numai patru zile, și Petrașcu, zis din Cipru.
Mihai Viteazul s-a revenedicat ca fiul său din flori, lucru cu care Nicolae Iorga nu era de acord.
