Interesele militare ale austriecilor în cadrul conflictului austro-turc din 1789-1791 s-au concretizat în apariția a trei planuri mult mai detaliate decât tot ceea ce existase înainte.
Pentru austrieci, Bucureștii erau un „oraș străin”, prin urmare era necesar să marcheze punctele importante pentru desfășurarea campaniei militare.
Austriecii aveau nevoie să identifice drumurile de acces în oraș, construcțiile care puteau oferi găzduire armatei și zonele înalte ale Capitalei Țării Românești, ce ofereau vizibilitate asupra întregii câmpii.
Pentru soldați era important de știut și cum se putea realiza deplasarea în oraș, tocmai de aceea, pe planuri sunt marcate drumurile podite și drumurile nepodite.
Planul Franz Purcel din 1789
Baronul Franz Purcel s-a născut la Arad. În 1777 a devenit membru al Academiei de ingineri de la Viena. În timpul războiului ruso-austro-turc a fost numit locotent-inginer.
Planul a fost realizat la o scară de 1.400 stânjeni de Viena și a fost datat „9 noiembrie 1789”
Harta Purcel georeferențiată din 1789 (dreapta), bazată pe punctele de control la sol (GCP) ale hărții topografice din proiecția Gauss-Krüger din 1977 (stânga). Captură de ecran din software-ul QGIS (2.14 Essen).
Sunt marcate cu numere roșii 91 de mănăstiri și biserici: Mihai Vodă, Gorgan, Sf. Constantin, Sf. Elefterie, Podul de pământ, Izvor, Manea Brutarul, Schitu Măgureanu, Sf. Nicolae Tabacu, Biserica Albă, Filaret, Krețulescu, Brezoianu, Stejar, Biserica Evanghelică, Sf. Ioan Moldoveni, Sărindar, Sf. Ioan cel Mare, Zlătari, Măgureanu, Sf. Spiridon Vechi,
Sf. Apostoli, Sf. Ecaterina, Spirea-Veche, Hagi-Dina, Antim, Sf. Ilie-Rahova, Sf. Nicolae din Țigănie, Sf. Nicolae din Prund, Doamna Bălașa, Mitropolia, Răzvan, Sibilelor, Caimata, Armenească, Popa Rusu, Oțetari, Mănciulescu (sau Batiște), Icoana, Silvestru, Precupeții Vechi, Dichiu, Sf. George, Biserica Curtea Veche, Sf. Anton, Sf. Sava,
Într-o Zi, Ienei, Biserica Visarion, Precupeții-Noi, Popa-Petre, Scaunelor, Sf. Nicolae Șelari, Biserica Colței, Sf. Dumitru, Iancului, Sf. Pantelimon, Oborul Vechi, Olarilor, Popa Soare, Biserica Hagiului, Sf. Ștefan, Popa Nan, Delea Nouă, Sf. Ioan-Nou, Protopopul, Olteni, Sf. Nicolae din Sârbi, Udricani, Sf. Vineri-Herasca, Dobroteasa, Potoceanu, Foișorul, Bradul, Stelea, Vergului, Lucaci, Negustorilor, Delea Nouă, Ceauș Radul, Radu Vodă, Flămânda, Slobozia, Spiridon Nou, Pușcăria, Beldeanu, Bărăției, Văcărești, Cotroceni.
Pe lângă cele însemnate de Purcel, George D. Florescu identifică încă șase lăcașuri de cult, care nu apar, însă, pe planul austriacului: Sf. Gheorghe-Vechi, Sf. Atanasie, Albă din Postăvari, Sf. Gheorghe-Nou, Greci, Stavropoleos.
Proprietățile marilor boieri
Pe plan erau trecute cu culoare neagră 28 de proprietăți care aparțineau boierilor sau domnitorului: Palatul Principelui Mavrogheni, Palatul de agrement (ridicat la Șosea), Principele Brâncoveanu cel bătrân, Principele Brâncoveanu cel tânăr, Curtea Veche, Metohul Mitropoliei, Spătarul Ioan Cantacuzino, Ienache Văcărescu, Pană Filipescu, Constantin Dudescul, Vornicul Radu Slătineanu, Dinul Kirițescu, Ioniță Florescul, Zoița Matei Cantacuzino, Elenca Damari, Dumitrașco Racoviță Ban, Venețiana Radu Văcărescu, Ghica, Caimacamul Scarlat Cornescu, Căminarul Isac Ralet, Vornicul Ioan Moruzi, Constantin Darvari, Sf. Sava, Constantin Catargiul, Grigorea Băleanul, Stolnik Istrate Krețulescu, Korneskul.
Din planul lui Purcel, aflăm că în oraș existau opt hanuri:
Hanul Filaret (de fapt, este vorba de Hanul lui Șerban Vodă), Hanul Gheorghe-Nou, Hanul Papazoglu, Hanul lui Constantin Vodă, Hanul Colței, Hanul Stavropoleos, Hanul lui Șerban-Vodă (este vorba, însă, de Hanul Filaret-Colțea) și „Warlam”.
Dacă analizăm pe acest plan repartiția caselor boierești în oraș, constatăm că de-a lungul Podului Mogoșoaiei sunt situate cele mai multe proprietăți, ceea ce arată o deplasare a centrului de greutate reprezentat de Curtea Veche către Podul Mogoșoaiei.
Foto sus: Exemple de grădini peisagistice prezentate de harta Purcel: a – Grădina care se întindea pe locul Ateneului Român; b – Grădina care se întindea pe locul Centrului Militar Național București; c – Grădina care se întindea vizavi de Mănăstirea Radu Vodă; d – Grădina care se întindea lângă Biserica Sf. Elefterie cel Bătrân; e – Grădina situată în afara orașului (astăzi la intersecția dintre bulevardele George Coșbuc și Tudor Vladimirescu).
