„Petițiunea adresată Sublimei Porți de cătră locuitorii Moldovei în obiectul restituărei Besarabiei
„De aici nu ne mai retragem, peste Putna nu se trece. Mergeți la unități și organizați-vă poziții de apărare, și dacă rușii mai înaintează un pas, din ordinul meu și pe a mea răspundere, deschideți focul”, a comandat maiorul Valeriu Carp la 1 iulie 1940 trupelor Armatei Regale Române, aflate sub comanda sa.
Asociația Glasul Istoriei a lansat un proiect educațional care vine în sprijinul românilor din străinătate cu o platformă gratuită de cursuri și informații despre istoria și cultura noastră.
La 21 noiembrie/4 decembrie 1917, la Chişinău, s-a desfăşurat prima şedinţă a Sfatului Ţării, format din 150 de deputaţi aleşi, prilej cu care a fost ales în unanimitate preşedinte al acestui organ reprezentativ (21 nov. 1917 – 27 martie 1918).
Antahto, sunt moldovenii, care după însăşi povestea lui Zasciuc, ofiţer de stat major rus, aflată în voluminoasa lucrare „Statistica Rusiei”, scrisă sub direcţiunea generalului Obruceff, sunt elementul preponderent, trei pătrimi din totalul populaţiei județului Soroca, scria săptămânalul Cultura Poporului din 14 februarie 1926, care apărea la Cluj.
Anexată de URSS din august 1944 şi supusă unui proces intens de sovietizare, Republica Moldova şi-a declarat independenţa de stat la 27 august 1991.
Județul Lăpușna, cu o suprafață 4181 km ², era așezat în mijlocul Basarabiei, pe drumul mare care leagă Iașii de Tighina.
„S-a făcut dreptate!”, a exclamat europarlamentarul Eugen Tomac pe contul său de Facebook. „Decizie finală. Cei 4 cetățeni români, condamnați în 1993 la ani grei de închisoare de un tribunal ilegal de la Tiraspol vor beneficia de o pensie de foști deținuți politici. Legea pe care am inițiat-o în acest sens a fost promulgată de președintele României. Ilie Ilașcu, Alexandru Leșco, Andrei Ivanțoc și Tudor Popa se bucură astăzi, după un efort de mai bine de zece ani, de recunoașterea și aprecierea statului român, meritate pe deplin”, a scris tânărul politician basarabean, originar chiar din satul Mareșalului Averescu.
Pentru cei care ridică în slăvi holograma Rusiei pravoslavnice putinist-staliniste și a Bisericii KGB de la Moscova și Chișinău, e cazul să reamintim că Biserica Ortodoxă Română și credincioșii basarabeni s-au luptat zece ani în instanță, până la CEDO, numai pentru a-și putea recâștiga drepturile istorice de care am fost privați forțat prin ocupația sovietică din 1944.
Judetul Bălți, cu o suprafață de 5.260 km², făcea parte dintre judetele Moldovei-de-Sus (oficial Basarabia de Nord), așezat la crucea a doua drumuri vechi: drumul Hotinului care străbate Moldova dintre Prut și Nistru prin mijloc și drumul Sorocăi care, prin orașul Bălți, ajunge la Iași.
Județul Soroca se găsea în marginea de Răsărit a țării, la apa Nistrului. Făcea parte din județele Basarabiei nordice, având o suprafață. 4.331 km².
Imediat după intrarea rușilor în Basarabia, bolșevicii au început să terorizeze populaţia.
Județul Hotin al României Mari face parte dintre județele Moldovei dintre Prut și Nistru (Basarabia) și este ultimul județ spre Nord, al acesteia. Avea o suprafață. 3.782 km².
La 26 iunie 1940, ora 22.00, ministrul de Externe al URSS, V.M. Molotov, a remis o notă lui Gheorghe Davidescu, şeful misiunii diplomatice româneşti la Moscova.
Până la 1812 Basarabia nu are o istorie proprie, teritoriul ei e parte a Ţării Moldovei. Prutul n-a fost niciodată graniţă, ci râu de la mijloc de Ţară. Iar Ţara Moldovei, inclusiv Teritoriile de Est de Nistru, au apatţinut Spaţiului Geto-Dacic.
În noul număr al revistei Evenimentul Istoric, pe care îl găsiți la toate punctele de difuzare a presei, vă propunem o poveste cu adevărat tulburătoare, cea a arhivei fruntașului unionist Pantelimon Halippa.
Pe 16 mai 1812, Imperiul Otoman ceda Rusiei teritoriul dintre Prut şi Nistru, un ținut, Basarabia, care nu îi aparţinea lui, ci Principatului vasal al Moldovei
Podul de Flori este denumirea unei acţiuni derulate pe malurile râului Prut la începutul anilor ’90 ai secolului XX, ca simbol al frăţiei, dorinţei de apropiere şi istoriei comune a României şi Republicii Moldova. La aceste evenimente au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri, detaliu ce a dat numele manifestării respective, potrivit site-ului http://istoria.md.
Un fenomen sângeros s-a instalat în iarna 1931-1932 la Nistru. În fiecare noapte, familii de români transnistreni, sau oameni singuri din Republica Socialistă Sovietică Moldovenească încearcau să treacă fluviul îngheţat spre România, dar erau ciuruiţi de gloanţele grănicerilor bolşevici.
Deși fotografiile lor sunt extrem de cunoscute, ei sunt practic necunoscuți. Vorbim despre fotografii care, în urmă cu 34 de ani, și-au sacrificat sănătatea pentru a documenta la Cernobîl „războiul” lichidatorilor cu atomul scăpat de sub control în fatidica noapte de 26 aprilie 1986.
Ambasada României în Federația Rusă a publicat pe propria pagină de internet o listă cu 20.718 militari și civili deportați, toți cetățeni români, decedați între 1941-1956 în lagărele, spitalele, obiectivele speciale NKVD-MVD şi batalioanele de muncă sovietice.
În ședința de deschidere a Parlamentului din toamna lui 1928 problema arzătoare, pe lângă răfuielile politice în chestiunea fraudelor petroliere, era foametea din Basarabia.
La 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Ţării, întrunit în şedinţă solemnă la Chişinău, a votat unirea provinciei româneşti Basarabia cu România.
Două aniversări din luna noiembrie sunt legate de una dintre cele mai vizitate regiuni ale României – Dobrogea.
Ștefania Cristescu a realizat timp de cinci ani, la sfârșitul deceniului al treilea și începutul celui de-al patrulea al secolului XX, un studiu în Basarabia, care a apărut în cartea „Descântatul în Cornova Basarabia”.
Prieten la cataramă cu Alexandru Ioan Cuza, după abdicarea acestuia, prințului Constantin Moruzi nu i-a fost greu s-o convingă pe soacra sa, coana Marghiolița, să încerce să obțină domnia Moldovei pentru unicul ei fiu, Nunuță Rosetti-Roznovanu.
Igor Dodon, preşedintele prorus de la Chișinău, a declarat marţi seara că articolul 142 din Constituţia Republicii Moldova trebuie eliminat, pentru a limita posibilitatea unioniştilor, care reprezintă o treime din populaţia republicii, de a organiza un referendum pe tema unirii cu Români.
Constantin Stere, descriind balurile și sărbătorile de familie organizate pe moșiile nobililor din Basarabia răpită de ruși, îl prezintă ca o „instituție socială din Basarabia de pe vremuri, psiholog, el știa să se facă indispensabil la toate petrecerile de boieri, și apărea poate chiar fără invitație la momentul potrivit, oriunde știa că va fi bine primit”.
După răpirea Basarabiei de la 1812, boierii moldoveni de acolo au păstrat limba română și s-au opus tuturor încercărilor de deznaționalizare.
Prin Tratatul de pace de la Versailles, României i se impusese ca minorităţile etnice să se bucure de aceleaşi drepturi ca şi românii de baştină.
