Toate informațiile au fost trecute la secret
Toate informațiile cu privire la amploarea acestei calamități sociale au fost clasificate în epoca sovietică. Adevăratele proporții ale foametei de după război au devenit cunoscute abia după căderea comunismului, când au apărut primele interviuri și memorii ale supraviețuitorilor. Chiar dacă nu există un document oficial care să conțină un ordin direct pentru organizarea unui genocid prin înfometare, documentele de arhivă descoperite de cercetători și mărturiile supraviețuitorilor arată că a fost vorba de o acțiune deliberată împotriva locuitorilor din Basarabia
5% din populația Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești a pierit de foame
Pierderile de vieți omenești au fost cumplite. Se estimează că între 123 000 și 300 000 de oameni au murit de foame. Chiar dacă luăm în considerarea numai cea mai mică cifră, constatăm că genocidul a dus la dispariția a 5% din întreaga populație a Republicii Socialiste Sovietice Moldovenești (RSSM), adică de 5 ori mai mult decât în Ucraina și de 11 ori mai mult decât în Rusia care au fost și ele lovite de foamete în aceeași perioadă.
Printre explicațiile acestor discrepanțe uriașe se numără faptul că cea mai mare parte a republicii sovietice nu era încă colectivizată, iar elitele comuniste locale erau mai servile Centrului decât cele din Ucraina.
Sistemul criminal al cotelor datorate statului sovietic
Sovietizarea rapidă a societății, distrugerea identității românești a populației și impunerea unei noi orânduiri sociale întâmpinau în Basarabia opoziția clasei țărănești. Aceasta avea o atitudine ostilă față de regimul sovietic, inclusiv față de crearea colhozurilor. Pentru a-și distruge inamicul, sovieticii au folosit seceta cumplită din 1946 pentru a declanșa foametea. Cifrele vorbesc de la sine.
În anul 1944 planul RSSM de livrare a cerealelor la stat a fost de 201,2 de mii de tone, în 1945 – de 272 de mii, iar în anul de secetă cumplită 1946 a scăzut nesemnificativ doar până la 265 de mii de tone.
Într-o măsură și mai mare s-a intensificat povara fiscală. Astfel, dacă în anul 1945 planul general de mobilizare a mijloacelor bănești de la populația republicii a fost de 147340 de mii de ruble, în anul 1946 el a ajuns la 219050 de mii de ruble, ceea ce a însemnat un spor de 48,6%.
Lacheii puși de sovietici peste bieții țărani erau preocupați în vara și toamna anului 1946 de îndeplinirea cu orice preț a planurilor de colectare. nicidecum de salvarea populației afectate de foamete sau de stoparea mortalității în creștere.
În ajunul foametei, în afară de cereale, statul sovietic a luat de la țărani 25659 de mii de ouă, 419,9 tone de brânză, 12792 tone de lapte, 8607 tone de fructe, 4477 de tone de legume, 10082 tone de sfeclă de zahăr și alte produse agricole, notează memorialsighet.ro.
Ca urmare, situația a devenit disperată. În conformitate cu datele documentare ale timpului, în iarna și primăvara anului 1947, la fiecare 24 de ore, circa 5-6 mii de locuitori plecau în căutarea alimentelor în regiunile vecine din Ucraina, care era și ea bântuită de foamete.Proporțiile acestei catastrofe alimentare sunt demonstrate de numărul cazurilor de canibalism înregistrate în Basarabia în această perioadă.
