Basarabia și România Mare
Guvernele de la București au fost nevoite, în perioada 1918 – 1920, să extindă legislația din Vechiul Regat în noile teritorii pe cale de integrare. Pentru că Basarabia trecuse printr-o rusificare masivă, încă din 1918 s-au introdus pe teritoriul ei codurile penal și comercial. Tot mai devreme decât în Transilvania și Bucovina au fost implementate reformele electorală și agrară, în 29 noiembrie 198 și, respectiv, martie 1920. Introducerea mai rapidă a acestor măsuri se explică mai ales prin tensiunea și prin disensiunile interne din Basarabia, prin grevele și nemulțumirile celorlalte naționalități din teritoriu, prin relația pe care statul român o avea cu țările vecine, care în mod evident nu erau mulțumite cu felul în care fuseseră trasate granițele la Paris.
România a fost nevoită să de-rusifice și apoi să românizeze Basarabia, operație care nu s-a realizat, ba mai mult, a provocat multe probleme, a alimentat ura între naționalitățile conlocuitoare și a menținut teritoriul dintre Prut și Nistru într-o stare de discordie socială și de precaritate economică. Elitele politice basarabene, deși entuziasmate de ideea unirii, cereau menținerea unei descentralizări, în condițiile în care puterea de la București cunoștea în foarte mică măsură problemele specifice regiunii, instituțiile locale cunoscând mai bine ce decizii să ia cu privire la ameliorarea stării lucrurilor.
Dezorganizarea nu a dispărut din Basarabia nici după ce în 1926, când a fost extinsă administrația română pe tot cuprins provincie prin desființarea zemstvele-lor, căci incapacitatea diferitelor organisme civile și militare de a stabile o cale de comunicare între ele și de a implementa, conform unui plan comun, directivele de la București a persistat. Pentru a face cunoscută populației basarabene cultura românească, încă din 1918 au fost trimiși 150 de profesori, alături de ziariști, propagandiști și de conferențiari care să promoveze învățământul în limba română.
În primii ani de după unire, pericolul bolșevic a rămas o temă la ordinea zilei, serviciile secrete și forțele de poliție din teritoriu remarcând rețele de comuniști care activau în teritoriu.
Metodele brutale prin care autoritățile române au decis să rezolve chestiunea contaminării roșii au condus inevitabil la producerea unei rupturi cu anumite sectoare ale opiniei publice basarabene.
Încercând să integreze Basarabia, statul român a sfârșit prin a nesocoti drepturile celorlalte etnii trăitoare în teritoriu, proiectul de asimilare a teritoriului devenind unul de menținere continuă a unei stări de asediu care a împiedicat, în realitate, unirea.
