81 de ani de la intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial
După o perioadă de neutralitate, în care România a permis evacuarea forţelor poloneze spre Egiptul britanic şi a pierdut mai multe teritorii în faţa aliaţilor Germaniei naziste, respectiv URSS, Ungaria şi Bulgaria, România îşi schimbă alianţele sub conducerea lui Ion Antonescu. Ţara noastră trece de parte Axei şi intră în război pe 22 iunie 1941, în încercarea de a recupera Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei, teritorii pierdute în faţa URSS-ului.
În 1940, ca urmare a ultimatumurilor date de Uniunea Sovietică, România a fost nevoită să evacueze Basarabia şi Bucovina de Nord. Evacuarea armatei şi administraţiei române a fost însoţită de acţiuni antiromâneşti ale sovieticilor şi grupurilor de comunişti. Două treimi din Basarabia au fost lipite unei mici părţi a URSS formând noua Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, restul fiind alipite Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Ocupaţia sovietică a marcat o campanie de distrugere a fiinţei naţionale româneşti prin deportări în masă şi prin interzicearea valorilor româneşti.
Pe 22 iunie 1941, unități ale armatelor germană și română au început campania din est împotriva Uniunii Sovietice, prima operațiune numindu-se „Operațiunea München”, de recucerire a Basarabiei și Bucovinei. Armata Română a început lupta împotriva forțelor sovietice în dimineața zilei de 22 iunie 1941, pe un front cuprins între munții Bucovinei și Marea Neagră. Operațiunea „München” este numele de cod al ofensivei armatelor română și germană în timpul celui de-Al doilea război mondial pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupație sovietică. Operațiunea a început la data de 2 iulie 1941 și s-a încheiat victorios la 26 iulie. În timpul operațiunii armata română a suferit pierderi semnificative: 22.765 de oameni (4.271 morți, 12.326 răniți și 6.168 dispăruți) și 58 de avioane. Pierderile sovietice s-au ridicat la 17.893 (8.519 morți și dispăruți și 9.374 răniți).
Armata română a început lupta împotriva forţelor sovietice în dimineaţa zilei de 22 iunie 1941 pe un front cuprins între munţii Bucovinei şi Marea Neagră. La 5 iulie intră în Cernăuţi primele trupe române. La 10 iulie oraşul Soroca este eliberat de către Divizia blindată română care apoi se îndreaptă către localitatea Bălţi pe care o eliberează la 12 iulie. Localitatea Orhei este eliberată în data de 15 iulie de către unităţi din Divizia 5 infanterie română. Pe 16 iulie ca urmare a acţiunilor întreprinse de Corpul 3 român şi Corpul 54 german este eliberat oraşul Chişinău. A doua zi, pe 17 iulie, Cartierul general al Comandamentului frontului germano-român transmite că odată cu victoria pentru cucerirea masivului Corneşti, “cheia strategică a Basarabiei e în mâna noastră” şi că Hotinul, Soroca, Orheiul şi Chişinăul au fost eliberate. Pe 21 iulie, Divizia 10 infanterie trece Dunărea şi eliberează localităţile Ismail, Chilia Nouă, Vâlcov şi continuă să meargă către Cetatea Albă cu scopul eliberării totale a Basarabiei.
După ce au eliberat Basarabia şi Bucovina, unităţile române au luptat alături de Germania mai departe la Odessa, Sevastopol, şi Stalingrad.
Decizia intrării României în Cel de-al Doilea Război Mondial i-a aparținut integral dictatorului Ion Antonescu. Acesta devenise, din toamna anului 1940, conducătorul absolut al României cu promisiunea că va reface statul român, ale cărui temelii fuseseră zguduite de regimul autoritar instituit de Regele Carol al II-lea și de cedările teritoriale din anul 1940, când România pierduse Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța, Transilvania de Nord și Cadrilaterul.
Ion Antonescu a adus mai întâi la putere o formațiune fascistă, Mișcarea Legionară, care a declanșat un val de asasinate, apoi o rebeliune armată chiar împotriva sa. După ce legionarii au fost înfrânți, Ion Antonescu a concentrat întreaga putere efectivă în mâinile sale.
În anii regimului lui Antonescu, România a alimentat economia de război a Germaniei cu petrol, cereale, precum şi produse industriale.
