Sâmbătă, 2 iunie 2007, ora 12.00. Andrei Ivanțoc este aruncat cu forța în mașina viceministrului de Interne al Republicii Moldova Sergiu Golovaci, pe teritoriul transnistrean, după ce fusese maltratat sub ochii nepăsători ai reprezentanților OSCE și ai autorităților “moldovenești”.
Ivanțoc fusese bătut încă de la penitenciarul din Tiraspol, pentru că refuzase să semneze un act prin care practic recunoștea autoritățile regimului filorus transnistrean.
Aceasta este explicația formei sale de protest de la frontiera gardată de trupele Armatei Ruse în zona Tighinei, unde a fost eliberat. Ivanțoc a fugit spre interiorul Transnistriei afirmând că este pământul românesc pe care s-a născut și de pe care nu poate fi expulzat de către niște forțe teroriste. Aceasta l-a costat o umilire publică, pe lângă cele îndurate timp de 15 ani.
Aruncat la pământ, el a fost lovit cu pumnii și picioarele atât în fața oficialilor menționați cât și a presei, a familiei sale și a camaradului său Alexandru Leșco, eliberat în urmă cu trei ani. A urmat apoi o oarecare negociere după care s-a decis recurgerea la forță.
Sechestrat în mașina viceministrului
Arestat a doua oară, în mașina oficialului de la Chișinău, Ivanțoc a încercat să iasă chiar în timp ce autoturismul trecea de bariera unde jurnaliștii îl așteptaseră pentru mai multe ore.
A urmat o goană nebună, pentru că ziariștii care au militat pentru eliberarea deținuților politici vroiau să se asigure că Andrei Ivanțoc, transportat împotriva voinței sale într-o direcție necunoscută, va fi în siguranță, în libertate. Convoiul serviciilor moldovenești a fost urmat de echipa ZIUA până la blocul de locuințe din Chișinău unde soția sa are un apartament.
