De peste 30 de ani, Fănică Cristia din Păulești-Vrancea, a cărui meserie este electrician auto, are o ocupaţie de weekend mai puţin obişnuită: recită obiceiurile la nunţi.
La Țarigrad în noiembrie 1719 avea loc nunta Constanței Caragea, fata lui Gheorghe Caragea, tatăl Marelui-Dragoman și principe onorar al Munteniei Scarlat Caragea, cu Mihai Manu.
Pe vremea lui Caragea Vodă, cel al cărui alai adusese ciuma cea mare în București, „erea dandana mare” să organizezi o nuntă, după aflăm de la Ion P. Licherdopol.
A ajuns la nunta unde era tocmită să cânte în noaptea de 12 – 13 mai 1979 și a cerut să i se facă o cafea, deși mai băuse una, în drum.
La ora prânzului își pusese vălul de mireasă, iar când invitații care veniseră să petreacă la nuntă, nu plecaseă, la 100 kilometri depărtare, pe șosea, parbrizul mașinii cu care plecase să petreacă luna de miere îi tăia gâtul.
Pe vremuri, căsătoriile se puneau la cale de către părinții tinerilor care hotărau totul, învoindu-se și asupra zestrei, care consta în oi și o sumă oarecare de galbeni. În toate ținuturile locuite de români nunțile erau cam la fel, dar aici vom vorbi de o nuntă din Săcele.
