Prima chestiune era un dar de nuntă din partea familiei regale a Greciei de care se rușinase principesa Elena, soția viitorului Rege Carol al II-lea.
Al doilea subiect era mult mai delicat, materialul din care urma să fie confecționată coroana ce avea să i se pună pe cap ca Regină a României Mari:
Ea vorbește de toate cu familiaritate, într-un mod plăcut, până și de Durnell (un antrenor de cai american – nota Ev. Istoric) pe care ar dori să-l vadă din nou în serviciul meu.
Apoi Regina strecoară în cursul conversației, venind vorba de daruri : «Orice le face plăcere lui Carol si nevestei lui; n-au nimic ! Familia grecească nu prea e darnică, nici nu prea are de unde; au însă la Paris pe unchiul George (care a luat de soție pe Princeța Bonaparte), care e foarte bogat.
La el e speranta pentru cadourile de căsătorie.
Atunci s-a anunțat lui Carol că familia îi va da un serviciu de ceai de argint și că George va fi acela care-l va da…
Or, George a trimis un fleac, un ceainic mic, de prost gust, o cănuță pentru lapte, o zaharniță, totul încăpând pe o tavă mai mică ca o farfurie.
Am râs cu mare poftă; si cum biata Elena era cam rusinată, pentru a o îmbuna s-a hotărât, cu veselie, că serviciul se va păstra pentru primul copil: va fi excelent pentru dejunul lui de dimineață!».
Toate acestea povestite de Regină cu mult «umor».
Apoi vorbim de faimoasa încoronare.
Regina e furioasă; a vrut chiar să oprească pe Rege să meargă la Alba-Iulia, pentru a nu avea răspunderea ororilor de gust care se pregătesc.
«Sunt artistă și nimeni nici nu mă consultă! Și se crede că, Eu, fată de Împărat rus și de Rege englez, voi pune pe capul meu o coroană de aramă!
Să se culeagă o nuia la Mărășești, să mi se încingă fruntea cu ea, consimt; dar cu aramă niciodată! Ce rost are această grabă?
D-l Argetoianu pretinde că nu are să cedeze d-lui Brătianu toate actele din istoria noastră; poate c-a făcut vreo prinsoare cu…».
Regina avea lacrimi în ochi.
«Aș dori ca pentru încoronare, toti oamenii de frunte din țară să fie împrejurul nostru; nu numai d-l Argetoianu!».
