Nunta, care s-a ținut la Țarigrad, este descrisă de germanul Gerhard Cornelius von den Driesch într-o carte publicată la Nurnberg în 1723.
Deși nu a avut loc în țara noastră, nu încape îndoială că obiceiurile lumii fanariote erau la fel cu cele ale boierimii din Principate, date fiind strânsele legături dintre ele. C.J. Karadja considera că descrierea poate fi considerată ca o pagină din istoria noastră culturală.
Musafirii fură poftiți într-o odaie cu rufărie aleasă, haine, perine și altele; peste masă așternute năframe cusute cu fir, – această avere fiind prețuită la însemnata sumă de 20 pungi sau 10.000 de taleri, ori, 1.333 ducați de aur, afară de juvaiericalele și alte scule prețuite la rândul lor la 6 pungi. Toate aceste bogății erau păzite de o roabă.
De față era un număr însemnat de cocoane grecești, toate acoperite cu juvaiericale din cap până în picioare. Ședeau toate turcește pe divan.
Doamnele aveau pe cap un fel de căciulițe ascuțite, cu vârful căzând peste urechea stângă.
Aceste căciulițe erau de catifea sau de alte stofe prețioase, cusute cu fir de aur și argint sau chiar împodobite cu diamante și mărgăritare.
Deasupra era aruncată o basma de stofă subțire.
Părul se purta întins pe spate atârnând în zulufi. La gât aveau lanțuri de aur cu pietre prețioase sau marame colorate.
Pe trup purtau o cămașă de in subțire ca firul de păianjen, încât de puteau admira sânii albi ca zăpada. Rochiile erau de mătase împodobite cu flori de fir, închise cu o mulțime de nasturi mici și croite în așa fel încât arătau toate mișcările trupului. Brâul era lat de trei degete și împodobit cu pietre prețioase.
Peste rochie se purta o blană de samur sau hermină, legată sau prinsă de gât cu o sponcă. Sub rochie aveau pantaloni de mătase fină sau de in, croiți foarte larg și strânși la picioare în niște papuci de piele subțire galbenă.
Pe stradă purtau altă încălțăminte trasă pe deasupra. Intrând în casă schimbau încălțămintea, o servitoare însoțindu-le totdeauna pentru slujba asta.
Umblând prin casă puneau picioarele într-un fel de pantofi de lemn cu talpa și tocurile ridicate și prinse de picior cu curele.
Nemții și olandezii poftiți la nuntă luaseră loc pe divane împreună cu doamnele.
Serbarea a început cu poezii și cântece rostite de caraghioșii turci, după care cocoanele jucară fel de fel de hore.
Se serveau diferite fructe, dulceață de nuci, prăjituri de portocale, de lămâie, migdale ș.a., apă de trandafir pentru spălarea mâinilor și fumigații de chihlimbar.
La două zile după această serbare avu loc cununia religioasă, oficiată de Patriarh însoțit de 16 mitropoliți.
Cortegiul fu întâmpinat cu muzică turcească.
Un ospăț era pregătit.
În dreapta mirelui luase loc Patriarhul cu suita, iar în stânga fostul Mare-Dragoman al Porții, Alexandru Mavrocordat, pritenii precum și strănii din Misiunile germană și olandeză.
Se dădură șerbeturi, dulceți, fumigații. Artiști profesioniști, printre care erau și bărbați îmbrăcați femeiește, executau jocuri.
În urmă, mireasa se sculă și fu dusă în iatac, unde-și scoase voalurile; căsătoriții se văzură pentru prima dată. Mireasa, cu o coroană de flori și îmbrăcată în haine scumpe, luase loc între femeile ei, frumos împodobite.
Mirele se așeză la dreapta ei și oaspeții fură admiși la rândul lor pentru aducerea darurilor, care fură depozitate la picioarele noilor căsătoriți. La urmă, mirele se întoarse în sufragerie.
Patriarhul cu mitropoliții ocupau mijlocul încăperii. Mireasa, însoțită de femeile ei, intră și ea în odaie, venind cu pași așa de mici și așa de încet încât îi trebuia un sfert de ceas pentru a ajunge până în mijlocul odăii. Ceremonia religioasă a nunții începu.
Inelele fură schimbate și tinerii însurăței băură din același pahar care fu aruncat pe o piatră și spart. După ceremonie, mireasa se întoarse în odaia ei tot așa încet cum venise.
La ospățul ce urmă, bărbații luară loc într-o odaie, iar doamnele în alta. Germanii fură poftiți, o masa deosebită fiind așezată pentru ei.
Mâncărurile erau pregătite după moda turcească, adică multe feluri, zarzavaturi, pilafuri, carne de miel, prăjituri… Muzica tucească cânta. Danțatori, paiațe, caraghioși distrau pe musafiri, nunta ținând toată noaptea, până a doua zi.
