În ziua de 4 noiembrie 1945, Ion Popescu, pretorul plășii Fierbinți din județul Ilfov și-a celebrat cununia religioasă cu o fată din societatea bună a comunei de reședință.
Nunta a avut masă cu dar la care, după spusele unuia dintre nuntași, s-ar fi adunat opt milioane de lei.
Fuseseră invitați numai negustori cu dare de mână de prin partea locului (morari, măcelari, cârciumari etc.).
Însă, nunta pretorului s-a terminat cu un mare bucluc care l-a dus la una din secțiile de sabotaj ale Tribunalului Ilfov.
În vederea ospățului din ziua nunții, mirele a dat ordin să se taie o vacă, un vițel și 200 de păsări.
Carne care după o socoteală sumară ajungea pentru 700 de meseni.
Medicul veterinar al circumscripției Fierbinți, Nicu Dob, cu care pretorul nu era în raporturi tocmai bune, s-a prezentat în ziua de 2 noiembrie, ora 6.30 dimineața, la sediul preturei și a găsit sferturile de vită și vițel ca și păsările tăiate, depozitate în câteva camere.
În clipa când intra pe poartă, a dat peste locuitorul Cristache Iordan care căra ultimul sfert de vită din fundul curții unde fusese instalat abatorul clandestin.
Considerând că pretorul a tăiat vitele călcând dispozițiile legale și chiar circulara ce o dăduse personal cu două săptămâni înainte către primarii din raza preturii, medical veterinar a întocmit acte pe care le-a trimis Parchetului Ilfov.
În procesul verbal, veterinarul a arătat că n-a putut confisca stocul de carne tăiată fiindcă jandarmii au fugit când au fost chemați, iar secretarul preturei Toma Tase s-a opus cu forța, închizând ușile preturei.
Parchetul a trimis în judecată secției 4 sabotaj pe Ion Popescu, pretorul nefericit, iar în stare de arest pe Ștefan Popescu zis Baltazar, măcelarul care a sacrificat vitele, și pe Alexandru Chirilov, săteanul care le vânduse.
În dosar se afla copia ordinului nr. 4570 din 14 octombrie 1945 dat de pretorul Ion Popescu către primarii din comunele din subordine și spre știința circumscripției veterinare Fierbinți:
„Se atrage atenția autorităților comunale că nu se pot tăia vite decât numai cele ce urmează a fi sacrificate pentru necesitate.
În fiecare comună un singur măcelar, cel mai cinstit, va fi îngăduit să taie. Medicii veterinari urmează a aprecia ce se poate tăia de necesitate”.
Vaca și vițeaua erau perfect sănătoase, după constatarea medicului veterinar, și nu puteau fi sacrificate „pentru necessitate”.
Sursa: Gazeta Municipală din 6 ianuarie 1946
