Istoricii din Cluj se înghesuie să toarne la Securitate. Cazul Silviu Dragomir și rolul nefast al lui Lucrețiu Pătrășcanu

 

Trebuie evidenţiat numărul mare de informatori din rândul istoricilor clujeni, proveniţi se pare din rândul celor marxişti, este concluzia cu care își încheie Liviu Pleşa studiul „Dosarul de Securitate al istoricului Silviu Dragomir”, din care cităm în continuare.

În scurt timp a fost arestat şi judecat în procesul privind Banca Agrară din Cluj, bancă ce aparţinuse P.N.Ţ. şi unde Silviu Dragomir a deţinut funcţia de membru în Consiliul de Administraţie. La 1 decembrie 1948 a fost condamnat la 6 luni de închisoare, pedeapsă majorată ulterior la 1 an şi 6 luni.

A fost închis în penitenciarul din Caransebeş, după care în mai 1950 a fost dus la Sighet, fiind reţinut în continuareca fost ministru în guvernele „burghezo-moşiereşti!. Toate persoanele deţinute la Sighet din acest lot au fost închise fără nici o judecată, pe baza unei simple decizii a Securităţii.

De asemenea, a fost condamnată la închisoare şi soţia sa. La Sighet, Silviu Dragomir a împărţit celula cu un alt mare istoric, Ştefan Meteş. A fost eliberat de la Sighet în iulie 1955, cu ocazia amnistiilor politice din acea perioadă.

A reintrat în atenția Securității

După eliberarea din penitenciar s-a reîntors la Cluj, fiind lipsit o vreme de pensie şi mai ales de locuinţă, care îi fusese naţionalizată. A reuşit totuşi să obţină, se pare cu ajutorul lui Constantin Daicoviciu, un apartament în cadrul clădirii Institutului de Istorie al Academiei din Cluj, iar din 1957 şi-a recăpătat şi pensia. Tot din această perioadă a început să muncească în cadrul Institutului, fiind încadrat pe post de colaborator extern.

Imediat după eliberarea din penitenciar, Silviu Dragomir a reintrat în atenţia Securităţii, fiind obţinute mai multe note informative referitoare la istoric, ofiţerii fiind derutaţi o perioadă deoarece nu ştiau unde locuieşte acesta.