Istoricii din Cluj se înghesuie să toarne la Securitate. Cazul Silviu Dragomir și rolul nefast al lui Lucrețiu Pătrășcanu

 

Trebuie evidenţiat numărul mare de informatori din rândul istoricilor clujeni, proveniţi se pare din rândul celor marxişti, este concluzia cu care își încheie Liviu Pleşa studiul „Dosarul de Securitate al istoricului Silviu Dragomir”, din care cităm în continuare.

Mai multe informaţii au fost obţinute despre Silviu Dragomir în timpul acţiunii de identificare a tuturor membrilor din Cluj ai fostei Asociaţii Româno-Americane, asociaţie în care, în perioada 1946-1947, istoricul a deţinut funcţia de preşedinte.

Criza de turnători

La Cluj, în toamna anului 1956 cei peste 9.000 de studenţi şi 700 de profesori erau supravegheaţi de doar şapte informatori. Valul de revizionism ce a urmat prezentării Raportului secret de către Hruşciov (februarie 1956) a avut efecte deosebite în rândul intelectualităţii, care cerea reformarea sistemului. În cadrul aceluiaşi fenomen, multiplele

manifestări anticomuniste din centrele universitare din România (îndeosebi din Timişoara, Cluj şi Iaşi), în contextul revoluţiei din Ungaria, au determinat trecerea studenţilor şi a profesorilor universitari în rândul principalelor obiective ale Securităţii din acele oraşele universitare.

54 de agenţi şi trei rezidenţi

Ordinele lui Alexandru Drăghici au vizat remedierea cât mai rapidă a acestei situaţii, astfel încât în scurt timp numărul informatorilor a înregistrat o creştere de câteva ori faţă de cel din toamna anului 1956.

Astfel, în numai un an la Cluj au fost recrutaţi 54 de agenţi şi trei rezidenţi, care erau folosiţi pentru supravegherea intelectualilor.

Pentru clarificarea activităţii lui Silviu Dragomir, lt. Banciu Constantin a cerut agentului „Voicu” o notă informativă.

Informatorul, coleg de breaslă cu istoricul, nu a ezitat însă să-i facă o descriere foarte „partinică”: „În domeniul istoriografiei burgheze are o vastă activitate, fiind unul din stâlpii promovării naţionalismului burghez şi un militant activ al acestor idei pe tărâm politic. Desigur că un astfel de om nu se poate împăca cu regimul nostru şi nici nu văd ca la o vârstă atât de înaintată s-ar mai putea schimba şi că ar putea aduce servicii regimului nostru, chiar pe tărâmul muncii ştiinţifice”.