Trebuie evidenţiat numărul mare de informatori din rândul istoricilor clujeni, proveniţi se pare din rândul celor marxişti, este concluzia cu care își încheie Liviu Pleşa studiul „Dosarul de Securitate al istoricului Silviu Dragomir”, din care cităm în continuare.

În iunie 1959, informatorul „Szarka Ernest”, de asemenea de profesie istoric, scotea în evidenţă optimismul lui Silviu Dragomir faţă de posibilitatea publicării lucrărilor sale privind revoluţia din 1848, el fiind de părere că „din moment ce istoriografia sovietică a fost aceea care l-a reabilitat pe Avram Iancu, cu siguranţă că la rândul ei şi istoriografia din R.P.R. va trebui să urmeze cu exemplul”.

„Ionescu Vasile”: Naționalismul, greșeala de fond

Securitatea l-a folosit şi pe informatorul „Ionescu Vasile”, căruia Silviu Dragomir îi aducea studiile pentru a i le pune de acord cu concepţia marxistă. Conform agentului, istoricul încă nuvedea just problemele sociale şi se făcea vinovat de naţionalism (care „ar fi greşeala de fond”), deoarece atunci când ataca un nobil acesta era ungur.

În noiembrie 1960, agentul „Tudor” l-a vizitat acasă pe Silviu Dragomir, care i-a relatat că a terminat colaborarea sa la Tratatul de Istoria României, el ocupându-se de secolul al XVIII-lea. 

Informatorul „Lucreţiu”, în relatarea întâlnirii avute cu Silviu Dragomir la 8 decembrie 1960, preciza: „În altă ordine de idei, numitul Dragomir

Silviu a spus sursei că ar dori să scrie o recenzie pentru revista din Bucureşti „Romano-slovacă”, la care sursa a spus: «foarte bine, scrieţi-o, căci se plăteşte şi ştiu că şi dvs. aveţi nevoie de bani».

Regretele unui turnător

Supravegherea lui Silviu Dragomir nu a încetat până la sfârşitul vieţii sale, dar notele informative furnizate de agentură erau mult mai rare. Regretele lăsate de decesul istoricului, survenit la 23 februarie 1962, într-un spital din Bucureşti, au fost împărtăşite chiar şi de unii dintre informatori.