După 23 august 1944, conducătorii URSS trăgeau de timp cu încheierea armistiţiului cu România, pentru a da timp Armatei Roşii să ocupe cât mai mult din ţară.
Presa bucuresteană scria la începutul celui de-al patru deceniu al secolului trecut despre razele ultraviolete care te bronzează artificial.
Simbolul luptei pentru independența Poloniei, Józef Piłsudski (foto), ajungea, în 1905, după izbucnirea revoluției din Imperiul Ţarist, șeful Unității de Luptă a Partidul Socialist Polonez (PPS), care punea la cale atentate împotriva funcționarilor țariști ori a polițiștilor, organiza eliberarea prizonierilor, ataca bănci, oficii poștale și trenuri, procurând astfel mijloacele financiare necesare desfășurării activității partidului.
Tovarăşul Marin Guţă a fost prim-secretar al oraşului Caracal din 1971 până în 1979, ceea ce la vremea aceea era echivalentul primarului.
Ziarele din 1930 publicau o fotografie cu cu Regina Mărioara a Iugoslaviei, fosta prințesă a României, ținând în mână o undiță cu care dă la pește de pe un pod de lemn.
A murit Regina Elisabeta, poeta Carmen Sylva, ocrotitoarea celor slabi, mângâierea celor horopsiți, mult iubita mamă a răniților, îndrumătoarea înțeleaptă a celor porniți pe căile rătăcirii, femea în toate privințele cu desăvârșire superioară: așa ne vestesc glasurile ce răsună tânguios din toate părțile, erau primele rânduri din revista Tribuna Albano-Română, numerele 3 și 4, din februarie 1916.
Un atentat la viaţa ministrului de interne, Alexandru Vaida Voevod, a avut loc pe 5 octombrie 1929 la Bucureşti.
Domnişoara Alice Diplarakon era aleasă, în 1930, la Paris, Miss Europa. Presa vremii o prezenta ca având 18 ani, fiica unui avocat de din Sparta, născută în Peleponez, unde s-a păstrat rasa pură.
Criminalilor recidiviști din perioada interbelică nu le era frică de cuțit cum le era să ajungă pe secția H de la închisoarea Doftana. La H, cea mai înfricoșătoare parte a unei pușcării din România, condamanții dormeau direct pe ciment, fără lumină, fără căldură, doar cu 300 de grame de pâine pe zi.
Reporterul I.N.Munteanu își continuă, în iarna lui 1933, documentarea prin închisoarea Doftana, însoțit de celebrul gigolo cu aptitudini de asasin Găetan, care a refuzat să stea la poză. Dar să-i dăm cuvântul lui Munteanu:
Ajuns la penitenciarul Doftana în iarna lui 1933, reporterul I.N. Munteanu este introdus prima dată în sala comuniştilor, apoi în GRĂDINA lui GĂETAN.
Reporterul I.N. Munteanu făcea cu automobilul, în iarna lui 1933, douăzeci de minute de la Câmpina la penitenciarul Doftana.
Nu trecuseră nici trei luni de când Hitler ajunse cancelarul Germaniei că bună parte a Europei era îngrozită numai la vizionarea noilor filme germane. Ziarele franceze vuiau despre „la misere du cinema allemand”, iar când pe ecranele cinematografelor franceze apărea Hitler sau acoliţii săi se lăsa cu huiduieli, fluierături şi scandal.
Mihai Pacepa era, în 1963, locţiitor şef de Direcţie şi propus pentru funcţia de director în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii a MAI, ocazie cu care, pe 14 noiembrie acel an, Secţia de Cadre a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român i-a făcut o caracterizare.
Problema depopulării ţărilor europene nu este nouă sub soare. Dovada este articolul apărut într-un număr din 1921 al revistei Lamura, una dintre publicaţiile Fundaţiei Culturale Principele Carol:
Sub titlul Veste rea, Lamura, revistă de cultură generală al cărui director era Ion Al. Brătescu-Voineşti, scria în decembrie 1921 că o foaie americană publica ştirea că în Rusia sovietică s-ar fi adus o lege pe baza căreia toţi bătrânii cari nu mai pot lucra să fie ucişi, ca să nu mănânce pâine degeaba.
După ce Biserica începuse atacurile la Damian Sănoiu, călugărul care lua în derâdere în operele sale apucăturile oamenilor care-și închinaseră, oficial, viața lui Iisus Hristos, Al. A. Philippide (foto) sărea în sprijinul fostului călugăr.
Pe 7 decembrie 1919, Verax scria Ideea Europeană despre faptul că guvernul condus de Alexandru Vaida-Voevod, instalat pe 1 decembrie, urma să semneze tratatul de pace:
Comisiunea specială pentru decernarea premiului naţional de literatură s-a întrunit eri la ministerul instrucţiunei, subt preşedenţia d-lui ministru profesor Gusti, anunţa România Literară din 2 iulie 1932.
Pe uşa de la Capşa a intrat mare, vânjos, alb, pietros, Rebreanu. A dat o mână lată şi întreagă lui Minulescu care e într-un grup cu Carol Ardeleanu, Jalea şi alţii. S-a aşezat pe canapea şi dinztr-o pungă cenuşie îşi răsuceşte o ţigare, scria Capşist, sub titlul “Capşa trăită (1929), în România literară din 2 iulie 1939.
Revista săptămânală Ideea Europeană consemna în numărul din “duminecă” de 7 decembrie 1919 câteva din excentrităţile scriitorului italian Gabriele d’Annunzio, mare erou de război la vremea respectivă.
Nicolae Iorga făcea, în februarie 1915, recenzia “lucrării” Reginei Maria “Visătorul de vise”, “întâiu în românește”, dar marele intelectual era deranjat de traducere.
Preşedintele interimar al Republicii Moldova Mihai Ghimpu s-a înscris definitiv în istoria noastră recentă după ce a declarat pe 24 iunie 2010, prin decret prezidențial, 28 iunie 1940 ca fiind Ziua Ocupaţiei Sovietice a Basarabiei, adică a Regatului României din care făceau parte oamenii si pământul lor de dincolo de Prut.
Sub influenţa mediului ieşan, Vasile Conta a fost naţionalist şi antisemit, pentru el universul se reduce la faptul ondulaţiunii…Sufletul şi religia nu există, scria Constantin Rădulescu Motru în 1932, sub titlul “Vocaţia filosofică a lui Vasile Conta”.
Liviu Rebreanu scria în România Literară de sâmbătă 16 aprilie 1932, sub titlul “Controlul străin”, despre “lupta înverşunată şi cam ruşionoasă ce se dă, de atâta vreme, în jurul de pe acum faimosului Monument al Infanterie”.
Născut la 3 aprilie 1893 în satul Dobrotinet, comuna Curtişoara, judeţul Olt, în familia unui plugar, Damian Stănoiu (foto) a fost o mare figură a scenei literare românești în perioada interbelică. Aventurier din fire, din 1913 până în 1927, a fost călugăr la mănăstirea Căldăruşani, unde se dusese „nu pentru a căuta sfinţi în viaţă sau împins de un surplus de credinţă”.
Profesorul botoşănean Eugeniu N. Giurgea publica în „România Nouă” din Chișinău,, pe 24 august 1918, articolul Portul Odessa și Basarabia:
Emil Bodnăraş, sub numele conspirativ Felix, prezenta Comitetului Central, pe 28 noiembrie 1943, proiectul de organizare a Aparatului de Război al Partidului Comunist din România, în care propunea reînfiinţarea de urgenţă a Comisiunii Centrale Speciale, organizarea Grupului Operativ Central, formarea prin intermediul grupului a unui număr de instructori care să se deplaseze în regionale şi să ajute la organizarea aparatului regional.
Săptămânalul “Ideea Europeană, Socială, Critică, Artistică & Literară”, care susţinea pe frontispiciu că era urmaşa a “Noua revistă română”, se ocupa în numărul din 17 iunie 1923 cu situaţia tirajelor revistelor din Bucureşti cu numărul membrilor Societăţii Scriitorilor Români:
Eugeniu N. Giurgea publica, în 1921, un studiu despre industria Basarabiei, din care revista Răsăritul, organ al Caselor Naţionale, spicuia la rubrica BASARABENE:
