Rolul principal l-a avut balerina Carlotta Grisi, care a fost marea dragoste a vieții sale.
Carlotta Grisi în Giselle
Cum Carlotta a rămas insensibilă la dragostea sa, s-a căsătorit cu sora ei, Ernestina, cântăreață.
În timpul războiului franco-prusac, Gautier s-a întors grabnic la Paris, aflând despre asaltul prusacilor asupra capitalei.
A rămas alături de familie pe tot parcursul ocupației și pe timpul comunei din Paris, murind la 23 octombrie 1872 din cauza unei boli cardiace de lungă durată.
Avea șaizeci și unu de ani. Este înmormântat în Cimitirul Montmartre din Paris.
În preajma lui Hugo
Critic de artă, jurnalist, poet şi scriitor francez, Théophile Gautier s-a născut la 30 august 1811, în Tarbes, un orăşel în sud-vestul Franţei şi a trăit la Paris cea mai mare parte a vieţii sale.
A urmat College Charlemagne, unde s-a împrietenit cu poetul Gérard de Nerval.
Théophile Gautier a fost mai întâi interesat de pictură şi în anul 1829 s-a alăturat cercurilor literare „Cénacle” din jurul lui Victor Hugo.
A participat la premiera din 1830 a piesei lui Victor Hugo – „Hernani”, care a declanșat în rândurile publicului legendara bătălie între partizanii și adversarii romantismului (la bataille d’Hernani).
Gautier publică poezii și scurte povestiri și frecventează „boema” pariziană.
Cu poeziile şi poveştile sale, Théophile Gautier a devenit unul dintre principalii exponenţi ai Boheme din Paris, un cerc de artişti şi oameni de literatură, care duc o viaţă neconvenţională.
Artă pentru artă
Odată cu publicarea primei sale colecţii de poezie, Albertus (1832) şi a romanului Mademoiselle de Maupin (1835), s-a îndreptat de la romantism la filosofia înfloritoare a „art pour l’art”, sau „arta de dragul artei”, conform căreia arta trebuie să fie liberă de orice convenţiune morală sau angajament politic, având ca singur scop perfecţiunea estetică.
Arta şi călătoriile au influenţat activitatea de creaţie şi jurnalismul lui Gautier. Colecţiile sale de poezii Espana (1845) şi Voyage en Espagne (1845) au fost rezultatul călătoriilor în Spania.
În calitate de critic de artă, s-a ocupat de domeniul teatrului, artelor vizuale.
Jurnalist şi critic extrem de influent a fost un susţinător al operei artiştilor Ingres, Delacroix şi Goya. Gautier a întreprins călătorii în Anglia, Olanda, Belgia şi Marea Mediterană pentru a strânge impresii.
Călătoria în Grecia a dus la colecţia sa de poezii Émaux et Camées (1852), cu poezii cizelate ca formă până la perfecţiune, care stârnesc entuziasmul unei întregi generaţii de poeţi tineri, ce vor alcătui mai târziu Şcoala Parnassiană, care, după romantism, devine cea mai influentă mişcare în literatura franceză.
Unul din admiratorii poeziei sale şi ai stilului său de viaţă hedonist este Charles Beaudelaire, care îi dedică primul său volum de poezii, Les fleurs du mal.
Gautier s-a alăturat echipei publicaţiei franceze Le Moniteur Universel în 1854 şi, ulterior, a devenit redactor la publicaţia L’Artiste în 1856. În 1868, a devenit bibliotecar al prinţesei Mathilde Bonaparte.
Povestirile sale fantastice, La morte amoureuse (1835), Une nuit de Cléopatre (1842) şi Le roman de la momie (1858), vor exercita o puternică influenţă asupra romanticilor germani.
În domeniul istoriei şi criticii literare, Gautier este autorul volumelor Histoire de l’art dramatique depuis vingt-cinq ans (în şase volume, 1858-1859), Raport sur le progres des lettres (1868) şi Histoire du romantisme (1872).
Foto sus: Gautier, cu soția și cele două fiice
