Tratatul a fost înregistrat la Seria Tratatelor Ligii Naţiunilor la 8 mai 1926.
Încheierea păcii între Ungaria şi statele foste cobeligerante s-a materializat prin semnarea la 4 iunie 1920 a Tratatului de la Trianon între Puterile Aliate şi Asociate şi Ungaria.
La 26 iulie 1921, a intrat în vigoare Tratatul de pace de la Trianon.
Documentul consfinţea în termeni juridici, la nivel internaţional, reaşezarea graniţelor statelor din regiune după Primul Război Mondial.
SUA nu au acceptat Tratatul de la Versailles
Senatul Statelor Unite ale Americii nu a ratificat tratatele încheiate la Versailles, determinând declanşarea de negocieri separate pentru încheierea unor tratate distincte cu Germania, Austria şi Ungaria.
Au fost purtate negocieri între guvernele SUA şi Ungariei pentru încheierea unui acord care să reglementeze la nivel oficial noul cadru de relaţii între cele două state după încheierea Primului Război Mondial.
La 30 iunie 1921, Camera Reprezentanţilor a SUA a aprobat Rezoluţia Knox-Porter cu 263 de voturi favorabile şi 59 împotrivă, consfinţind la nivel oficial încheierea implicării SUA în primul Război Mondial.
Potrivit Articolului I al Tratatului, guvernul Ungariei acorda executivului SUA toate drepturile şi privilegiile de care beneficiau celelalte Puteri Aliate care ratificaseră tratatul cu Ungaria semnat în apropierea Parisului.
Tratatul stabilea cadrul cooperării viitoare între SUA şi Ungaria, pentru ca ulterior executivul american avea să sprijine guvernul Ungariei în gestionarea poverii reparaţiilor de război subscrisă prin Tratatul de la Trianon.
Despăgubirile
În această chestiune al reparaţiilor de război, tratatul avea să fie suplimentat printr-o nouă înţelegere semnată la Washington, la 26 noiembrie 1924, care stabilea înfiinţarea Comisiei mixte americano-austriaco-ungare care stabilea cuantumul reparaţiilor de război care aveau să fie plătite de guvernele austriac şi ungar către Statele Unite.
La 26 decembrie 1921, avea loc stabilirea Legaţiei SUA la Budapesta şi numirea lui Ulysses Grant-Smith în calitate de însărcinat cu afaceri pro tempore.
Acesta şi-a prezentat scrisorile de acreditare la 24 ianuarie 1922 şi a rămas în funcţie până la 28 aprilie 1922.
Funcţia sa diplomatică avea să fie preluată de Theodore Brentano care a fost numit, la 10 februarie 1922, drept primul ministru al SUA în Ungaria.
Brentano şi-a prezentat scrisorile de acreditare la 16 mai 1922 şi şi-a desfăşurat mandatul până la 6 mai 1927.
