FREE
 

În 1977, se pare Nicolae Ceaușescu a vrut să ”recupereze” de la monarhiști memoria zilelor de 9 și 10 mai. E vorba, bineînțeles, de luna mai 1877, de proclamarea Independenței și nu de încoronarea lui Carol I, din 1881.

FREE
 

După ce am descoperit robinetele și clanțele aurite din casele ceaușeștilor mulți credeau că nu mai avem ce afla despre perioada prin care tocmai ce trecusem. Auzeai ”mie-mi spui, păi eu am trăit aici!” Dar adevărul e că nu trece nici o săptămână și aflăm ceva nou sau aflăm mai multe despre cine știe ce lucru pe care-l consideram dezvăluit complet.
Una dintre descoperirile urâte ale acelor ani a fost adevărul despre copiii folosiți ca informatori de Securitate. Am aflat de astfel de cazuri când CNSAS descoperea câte un politician sau ziarist pe care îl considerai prea tânăr în acei ani pentru a avea dosar de colaborator.

FREE
 

”Iubim trădarea, dar nu și trădătorii!” ar fi spus Napoleon, nepăsându-i de soarta unor trădători (defectori li se spune acum, diplomatic) chiar dacă îi aduseseră beneficii. Cu ajutorul unui articol din presa americană de acum 34 de ani ilustrez semnificația bătrânei fraze napoleoniene. Cu mențiunea că inversarea taberelor după căderea comunismului face termenul de ”defector” un fel de melanj între cuvintele ”erou” și ”trădător”.

FREE
 

Cine a scris cartea ”Nopțile Moscovei”? De ce scriitorul se ascunde de 50 de ani, deși a fost coleg de editură cu Henry Miller sau Samuel Beckett, Vladmir Nabokov sau J.P. Donleavy? Cine a umplut paginile cu fantezii erotice fără limite, încropind un roman despre cominterniste care înflăcărau imaginația unor derbedei ce jefuiesc cadavre sau despre desfrâul dintr-o lume sordidă, dezvoltată la umbra stelei roșii de pe Kremlin? Toate astea erau peste puterea de înțelegere a unui bolșevic autentic! Simpla menționare a acestor idei în URSS ți-ar fi umplut cazierul cu destule infracțiuni cât să uiți de orice orice altă dorință în afară de a ieși din pușcărie.

FREE
 

Pe 13 mai 1948, era emis Ordinul de Operații numărul 5 care organiza prima mare epurare printr-un val uriaș de arestări din România proaspăt intrată în comunism.

FREE
 

În aceste zile, amatorii de conspirații de pe întreg mapamondul savurează cea mai nouă provocare: unde se va ține reuniunea din 2019 a Grupului Bilderberg. Potrivit președintelui Comitetului director al clubului care reunește din 1954 încoace puternici din toate domeniile, susținători ai globalismului, Henri de Castries, a spus unui blogger apropiat anarhiștilor că reuniunea se va ține în iunie, într-un complex exclusivist din Sierra City, SUA. Anarhiștii vânează an de an întâlnirile pentru a organiza manifestații de protest.

FREE
 

Afirmația din titlu nu este un comunicat american din zilele noastre, chiar dacă așa pare, ci este din 1955.
O telegramă a CIA pe tema ”Viața în București” merită citită pentru a înțelege mai mult nu doar despre viața din ”Bucureștiul de altădată” ci și despre cum era perceput traiul zilnic în capitala țării noastre de către ”inamicul” de dincolo de Cortina de Fier.

FREE
 

Am ajuns la ultima parte din mărturia scrisă de Eugen Cristescu, fostul șef al Serviciului Special de Informații, în perioada 13-15 aprilie 1946, în timp ce era arestat la Jilava. Cel mai informat om din timpul regimului mareșalului Ion Antonescu avea să treacă rapid (6-17 mai 1946) prin ”Procesul Marii Trădări Naționale”, la sfârșitul căruia avea să fie condamnat la moarte, alături de mareșal, de Mihai Antonescu și mulți alții. Cristescu și-a câștigat comutarea pedepsei, tranzacționând nume de agenți secreți, dar a murit în închisoare, în 1950. În mărturia sa, Cristescu l-a apărat pe mareșal, deși știa că dacă îl incrimina pe fostul șef al Președinției Consiliului de Miniștri putea beneficia de clemență.

FREE
 

Astăzi prezentăm un nou fragment din declarația scrisă din arest de Eugen Cristescu, șeful celui mai important serviciu secret românesc din timpul ultimului Război Mondial. Sunt descrise două mari operațiuni de spionaj, aduse în discuție pentru că implicarea în aceste acțiuni a mareșalului Ion Antonescu erau probe că acesta a vrut să scoată România din conflictul armat și chiar negocia un armistițiu, adică erau probe în apărare.

FREE
 

În al cincilea episod din depoziția scrisă în arest de Eugen Cristescu, șeful principalului serviciu secret românesc în timpul Războiului Mondial, rămânem în lumea mlăștinoasă unde serviciile secrete se combină lasciv cu politica. E rândul lui Iuliu Maniu, liderul țărănist, să ajungă în paginile așternute de cel mai informat om al regimului antonescian, în 13-15 aprilie 1946, în timp ce era în Jilava. O lună mai târziu era condamnat la moarte în lotul mareșalului Ion Antonescu.

FREE
 

”Eu sunt omul muncii mele şi martirul greşelilor acelora care
au primit în 1918 România Mare şi au dus-o, după 22 de ani de conducere, în prăpastia de unde am luat-o eu în 1940, pe când dumneavoastră sunteţi din profitorii şi dărâmătorii unei moşteniri mari!” – Ion Antonescu, 29 octombrie 1942

Marea spovedanie a fostului șef al Serviciului Special de Informații, Eugen Cristescu, ajunge la cea mai interesantă parte: politica, eternă pasiune a românilor.
Pentru al patrulea episod din declarația scrisă de Cristescu în zilele de 13-15 aprilie 1946, în timp ce era arestat la Jilava, s-a potrivit să vină rândul descrierii unui episod pe care românii (flămânzi de rețelele de socializare unde fiecare dă sentințe definitive și executorii pe propriul perete) încă îl folosesc în disputele dintre ei.

FREE
 

Firul mărturiei dată de Eugen Cristescu, șeful Serviciului Special de Informații pe timpul regimului lui Ion Antonescu, ajunge la momentul întrebărilor ”anchetatorilor poporului” despre cumplitul Pogrom de la Iași. În declarația scrisă de cel mai informat om al perioadei ultimului Războiului Mondial, este repetată scuza folosită de întregul aparat de stat al mareșalului Ion Antonescu pentru atrocități: Zona Moldovei era locul de operațiuni aflat sub comanda Germaniei și românii care au participat au fost simpli executanți. Mai mult, spuneau ei spre propria apărare că au existat și elemente legionare care au provocat distrugeri, legionari dornici de răzbunare după ce fuseseră excluși din aparatul de stat.

FREE
 

Continuăm astăzi publicarea depoziției fostului director al Serviciului Special de Informații, Eugen Cristescu, dată numai cu câteva zile înainte de a fi condamnat la moarte în procesul lotului mareșalului Ion Antonescu. Cristescu, unul dintre cei mai informați și, implicit, cei mai puternici oameni din regimul antonescian, avea să fenteze punerea în aplicare a sentinței, dar nu și moartea.

FREE
 

Mărturia pe care o vom publica pe parcursul mai multor zile este ca un roman foileton. Un roman fără happyend. În care toți mor până să se sfârșească povestea.

FREE
 

John Lennon, unul dintre părinții industriei muzicale așa cum o știm acum, urmărit de FBI în speranța că va fi prins cu droguri, pentru a fi arestat și apoi deportat în Marea Britanie. Pare un scenariu de film, dar nu e așa. O demonstrează documentele celor mai puternice agenții de spionaj din lume. Și, dacă mai era nevoie de ceva, când operațiunea federală ajunge publică, CIA monitorizează efectele sociale ale dezvăluirilor!

FREE
 

”Regele a murit, trăiască Regele!” Dar când Regele nu a murit, ci doar a fost gonit de pe tron, mințile unora dintre supuși o iau razna și încep să conceapă planuri pentru a îl învia pe monarhul pe care toți ceilalți îl credeau mort.
Pe 6 septembrie 1940, sub presiunea partidelor politice, care așteptau să se răzbune pentru anii grei petrecuți sub dictatura regală, a Gărzii de Fier, a oamenilor strânși în Piața Palatului Regal, dar mai ales la cererea insistentă a generalului Ion Antonescu, Regele Carol al II-lea renunță la tron (pentru a treia oară în decurs de 22 de ani!) în favoarea fiului său, Mihai I.

FREE
 

În momente cum e acesta, al celei mai mari sărbători creștine, e important să ne amintim de momentele crunte prin care a trecut Biserica Ortodoxă Română în lupta ei cu statul comunist. Un punct de răscruce a fost în anii 1958-1959 când mănăstirile au fost golite de călugări. Acest lucru a fost posibil prin două măsuri cu putere de lege. Prima a fost un Regulament adoptat de Departamentul Cultelor, un organism pe care statul îl înființase și îl ”dotase” cu asemenea puteri încât era, din punct de vedere administrativ, noul ”dumnezeu” al tuturor cultelor religioase. A doua măsură, decretul 410/1959, dat de prezidiul Marii Adunări Naționale, a fost în vigoare până în 1991, când s-a adoptat noua Constituție!

FREE
 

Dovezi ale forței credinței apar din cele mai neașteptate locuri. Poate chiar din cele pe care le asemănăm cel mai bine cu Iadul. O astfel de minune s-ar fi petrecut tocmai de Paște, în locul care a pus cel mai greu la încercare oamenii, lagărul de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, un cazan al Infernului în care oamenii erau simple unelte pentru satisfacerea orgoliului puterii comuniste. Pentru memorarea minunii apelăm la un document declasificat din arhivele inamicului de atunci al conducerii României, CIA.

PREMIUM
 

În anii de foc ai Războiului Rece, o trupă rock premiată cu Grammy, cap de afiș la legendarul Woodstock, susține că a renunțat la comunism după ce a dat peste violența milițienilor de la București care, pe 27 iunie 1970, ar fi oprit prin forță un concert al americanilor.

PREMIUM
 

Orice om știe că, dacă aude „statul ocrotește căsătoria și familia”, iar el e în primul rând al unei adunări emoționate, viața așa cum a cunoscut- o până atunci se încheie și urmează alta, viața de după moartea burlăciei.

PREMIUM
 

Comparând datele istorice cu informațiile culese ”la cald” de spionajul american de pe teritoriul României, în anii de început ai Războiului Rece, se poate vedea cum CIA nu avea acces la date concrete despre cele mai delicate cazuri.

FREE
 

Cine înțelege următorul banc să citească și textul care-i urmează, pentru că îi va trezi amintiri ale unor vremuri pe care îi doresc să nu le mai retrăiască.
Cică umbla coana Leana prin Moscova cu o pereche de botine roșii. O vede Raisa și o întreabă: ” De unde le ai, dragă, Paris, New York, Milano?” Leana îi răspunde: ” Da’ de unde, asta e lucrarea de doctorat a lu’ bărbată-miu!”

FREE
 

Fie că-l strigi ”chelner”, ”ospătar” sau, mai simplu, ”băiete”, lucrătorul din cârciumă nu pare să fie deranjat, dar acum 70 de ani, când bolșevicii închideau România în coșciugul ideologiei lor, cuvintele aveau mare importanță, ele arătând ruperea de mentalitatea ”burghezo-moșierească”. Așa că și bietul chelner a trebuit să-și schimbe denumirea care suna ca și cum era un servitor al exploatatorilor veroși în cea de ospătar, care îl plasa printre oamenii liberi și mândri ai muncii.
În 1955, o telegramă CIA trimisă de la rezidența din București remarca acest aspect aparent minor al vieții de zi cu zi din capitala proaspetei Republici Populare.

FREE
 

”Să fie membri ai Partidului Comunist Român cu o temeinică pregătire politico-ideologică, profund devotaţi partidului şi poporului”.
Poate că una dintre cele mai utilizate sintagme în spațiul public din ultimii 30 de ani este ”ofițer acoperit”. Aruncată aproape la orice dispută, sintagma a devenit goală de conținut. De aia poate e bine, măcar din când în când, să ne amintim că ofițerii acoperiți au existat, există și au misiuni din cele mai diverse. Unele nocive noțiunilor de libertate, democrație, altele în slujba siguranței naționale.

FREE
 

Săptămâna aceasta, CIA a desecretizat un lot important de telegrame legate de seria uriașă de crime (30.000 de victime!) cunoscute ca Dirty War, represaliile Juntei militare din Argentina împotriva rivalilor politici. Telegramele din perioada 1976-1983, urmăresc problemele apărute după lovitura de stat care a încheiat ”dinastia” Peron. Fiecare telegramă ascunde o poveste sau lămurește mistere care sunt răni deschise în sufletele multor familii.
O astfel de poveste-rană neînchisă este cea a fraților Haidar, Mirta, Adriana și Ricardo Rene. Toți trei au dispărut în anii de teroare impuși de Juntă.

FREE
 

Două rapoarte ale Securității, unul din 1974 și altul din 1986, arată că mulți magistrați erau urmăriți tocmai pentru că refuzau să se supună ordinelor!
Așteptând să vedem aprobată cererea actualului procuror general de a se pensiona după ce îi expiră mandatul la conducerea Ministerului Public, continuăm investigarea rolului jucat de procurori și judecători în aparatul represiv al statului comunist, de până în decembrie 1989. Astăzi publicăm două documente care demonstrează că nu toți magistrații erau docili sau dornici de a se deda la practici discutabile, așa cum a spus Augustin Lazăr: ”Doresc să exprim scuze pentru practicile discutabile de dinainte de 1989, instituite prin lege, dar caracterizate printr-o componentă etică deficitară” Documentele, rapoarte ale Securității, arată că nu toți magistrații s-au supus ”eticii deficitare”. Pentru a-i convinge pe aceștia, era nevoie de planuri clare de acțiune, în timp ce, pentru alții, ”colaboraționiștii”, era de ajuns o discuție.

FREE
 

Pe 16 aprilie 1917, Lenin se întoarce în Rusia, după anii de exil, pentru a prelua conducerea Revoluției rusești. Astfel, acum 102 ani a avut loc un eveniment ce avea să aibe consecințe dramatice pentru întreg Estul Europei.

FREE
 

O știre din mai 1965 face valuri în aprilie 2019. Presa din Israel se chinuie să confirme o informație care ar putea fi cea mai tare știre a anului pentru locuitorii acestei țări: trupul celui mai iubit erou, un simbol al luptei israeliene, este adus în țară, la peste 54 de ani de la moartea sa, deseori comparată cu a martirilor. Interesant este că sursa primară a informației este opoziția din țara considerată inamică, Siria, iar trupul despre care se spune că ar fi transportat spre Israel se zvonește că ar fi însoțit de o delegație oficială a Federației Ruse. La un moment dat, acum 13 ani, și România a fost implicată în complicatele negocieri dintre sirieni și evrei pentru predarea resturilor pământești ale eroului căzut.

FREE
 

Ofițerul ajuns decan. Este o perioadă în care între personaje din actualitate se fac multe legături prin prisma abuzurilor din perioada comunistă.

FREE
 

”Un milion de sovietici s-au stabilit în Transilvania și Banat”! Pentru un spion aflat pe ”teritoriu ostil” culegerea de informații este o misiune riscantă și datele culese sunt aproape imposibil de verificat. În astfel de condiții, informațiile culese de la o singură sursă erau comunicate direct în centrală, fără a mai fi verificate, în speranța că acolo ajung la un ofițer de analiză și sunt comparate cu alte date, culese de alți agenți. Așa se explică faptul că afirmația de la începutul acestui text a ajuns în arhivele CIA.

Registration

Forgotten Password?