Atât de multe lucruri erau interzise sau imposibil de procurat în anii comunismului, de la unele mărunte până la altele vitale, încât puțini își mai amintesc acum de o regulă aberantă în plus.
Un ordin de ministru
Fila de istorie de astăzi o deschid, totuși, cu finalul, pentru că e fericit. Pe 13 ianuarie 1990, Mircea Angelescu redacta un ordin, intrat în vigoare trei zile mai târziu.
E vorba de același Angelescu pe care Revoluția l-a prins la șefia Federației Române de Fotbal și apoi a fost, în cabinetul Petre Roman, ministru al Sportului. În locul lui, la Federație l-a pus pe Mircea Sandu.
Tot lui Angelescu, după decembrie 1989, i se datorează apariția Ligii Profesioniste de Fotbal și propulsarea la conducerea ei a lui Dumitru Dragomir.
Totuși, Angelescu a făcut și lucruri bune și revin la ordinul din ianuarie 1990:
”Ordinul nr. 62 din 16 ianuarie 1990. Având în vedere atribuțiile ce-i revin ministrului, ordonă:
1.Se abrogă începând cu data emiterii prezentului ordin, documentele: Hotărârea nr. 1253 din 27 august 1982 a Biroului Comitetului executiv al CNEFS prin care se interzice organizarea și funcționarea oricăror cercuri de yoga și karate pe lîngă sau în cadrul cluburilor și asociațiilor indiferent de apartenență.
Semnat Mircea Angelescu, ministru.”
”Se interzice organizarea și funcționarea oricăror forme de yoga sau karate”
Am căutat Hotărârea abrogată prin ordinul de ministru și am găsit citat un fragment din ea în cartea ”MISA – Radiografia unei represiuni”, de Gabriel Andreescu.
” Hotărârea nr. 1253 din 27 august 1982, a Biroului Comitetului Executiv al Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport:
Văzând concluziile colectivului de specialişti din CNEFS şi organizaţiile cu atribuţii privind conţinutul activităţii lor din ţara noastră; Analizând măsurile propuse pentru prevenirea unor practici dăunătoare activităţii sportive;Biroul Comitetului Executiv al Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport Hotărăşte:
– Se interzice organizarea şi funcţionarea oricăror forme de yoga şi karate, pe lângă sau încadrul cluburilor şi asociaţiilor sportive sau al altor unităţi, indiferent de apartenenţă;
– Secţiile Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport, Consiliile teritoriale ale mişcării sportive, cluburile asociaţiilor sportive, organizaţiile cu atribuţii în mişcarea sportivărăspund de aducerea la îndeplinire a prevederilor prezentei hotărâri
[…]
Cap. IX – Amenajarea şi întreţinerea bazelor sportive şcolare – ultimul aliniat:Se interzice cu desăvârşire punerea la dispoziţie a sălilor de educaţie fizică pentru alte grupări sportive, care desfăşoară activităţi interzise, de genul: BUDO, KARATE, YOGA.”
Folosirea scrierii moderne, ”â”-urile schimbate, spun că am citit o transcriere, dar cred că textul Hotărârii este cel corect.
Frica de guvernul mondial
Interesant, pentru a completa firul poveștii, este cine era șeful Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport, în 1982. Apare în poveste încă un personaj interesant.
E vorba de generalul Marin Dragnea, actualul președinte al Asociației Veteranilor de Război. Între 1971 și 1984, el a condus alternativ Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport și Comitetul Olimpic Român. În 1982, era la CNEFS, așa că se pare că hotărârea îi aparține.
Și de ce ar fi interesant Marin Dragnea, om ajuns acum la 95 de ani? Că a luptat pe Frontul de Est? Că a revenit în țară cu tancurile Diviziei Tudor Vladimirescu?
Generalul Marin Dragnea a redevenit celebru în ultimii ani, când s-a spus că ar fi unchiul lui Liviu Dragnea și că ar fi contribuit la ascensiunea politică a actualului șef al PSD.
De la sfârșitul lunii aprilie a anului trecut, lumea l-a cam trecut în plan secund ( vorba lui Caragiale: ”Ți-ai pierdut tot hazul!”). În 26 aprilie 2018, el declara pentru pressone.ro: „Nu mi-e rudă, dar e din Teleorman, cu mine. Eu sunt din Siliștea-Gumești, dar mă mândresc cu el, cu Liviu Dragnea. Rudenia e că e din Teleorman”.
Dar ce l-a determinat pe general să interzică yoga și karate?
Explicația e mult mai simplă. În 1981, Nicolae Ceaușescu reușise să desființeze grupul inițiat de Nicolae Stoian, cunoscut drept ”Mișcarea Transcedentală”. Cei 371 de practicanți au fost practic excluși din viața profesională și socială, comuniștii fiind convinși că ei încercau, prin forța minții, să instaureze Pacea Mondială sub un guvern format din 10 miniștri. Treaba a fost luată foarte în serios, semn fiind faptul că, în primăvara lui 1982, oficiosul ”Pentru Patrie” a dedicat articole în trei numere consecutive victoriei înregistrate de organele statului.
Blestemul șefului de la Ascensorul
Așa că, în vara lui 1982, s-a luat decizia interzicerii totale a oricărei forme de meditație!
Ok, veți spune, dar ce vină aveau karatiștii, de s-a interzis și activitatea lor, de ajunsese românul să mai aibă contact cu artele marțiale doar în paginile cu Docteur Justice, din Pif-urile obținute clandestin, sau din filmele traduse pentru videocasete de Irina Margareta Nistor cu tinerii, pe atunci, Chuck Norris și Jean Claude Van Damme?
Prietenul meu sen-sei Florentin Marinescu susține că artele marțiale au avut o soartă crudă pentru că, într-o zi, Elena Ceaușescu vizita un institut. Liftul era defect și șeful de la Ascensorul nu a putut fi găsit pentru că era la o partidă de bridge.
”Cabinetul 2” a cerut o verificare a ”activităților burgheze” practicate de potentații vremii și așa s-a ajuns să fie interzise artele marțiale. Adică, dacă e să-i dau crezare mereu tânărului campion, dacă șeful de la Ascensorul juca atunci șeptică, lecțiile de karate nu ar fi fost scoase din instituțiile de stat.
