10/11 februarie 1866 – lovitura de stat contra lui Alexandru Ioan Cuza. „Monstruoasa coaliție” a justificat lovitura pe fondul îndepărtării domniei de principiile „constituționale”.
10/11 februarie 1866: Lovitura de stat contra lui Alexandru Ioan Cuza
Partidele politice, în fapt, grupările liberală și conservatoare se văzuseră excluse din arcul puterii, după lovitura de stat de la 2/24 mai 1864. Cuza introdusese un Statut Dezvoltător al Convenției de la Paris. A introdus Senatul drept „corp ponderator” unde avea dreptul de a numi jumătate dintre membri.
Ion C.Brătianu, DA Sturdza sau C.A.Rosetti deveniseră membri ai „monstruoasei coaliții”, alianța dintre liberali și conservatori. Pe atunci, militarii puteau avea simpatii politice și mulți au fost câștigați de partea complotiștilor.
Generalul Golescu, Locotenent Domnesc la 1848, maiorul Nicolae Haralambie (pe 10 februarie e ziua Sf.Haralambie!) sau căpitanul Al.Candiano Popescu erau între connjurați. Ei au mișcat în noaptea care trebuia, 10/11 februarie 1866, tunurile și soldații călare de la Malmaison, de pe actuala Cale a Plevnei spre Podul Mogoșoaiei, actuala Cale a Victoriei, prin Strada Știrbei Vodă, potrivit EVZ.
Atunci, Palatul Domnesc era pe locul actualului Palat Regal
Palatul Domnesc fusese stabilit cu cel puțin 30 de ani mai devreme în Casele Dinicu Golescu, de lângă Biserica Kretzulescu.
Francmasonii care aprinseseră luminile Lojei Înțelepții din Heliopolis la 26 iunie 1863, erau supărați. La 8 octombrie 1864, Templul și Arhiva Lojei au ars. Evident, mulți au dat vina pe Cuza. Templul era pe Strada Teatrului, în spatele Teatrului Național. Atunci, Teatrul era pe locul unde astăzi este Hotelul Novotel,
10/11 februarie 1866 – Alexandru Ioan Cuza, forțat să abdice
Cuza a aflat de complot dar a ordonat dublarea gărzilor la Palat. Probabil, înțelesese și că nu mai era nimic de făcut. Deja din noiembrie 1865, lăsase de înțeles lui Napoleon III că ar lua în calcul să plece de pe tron.
În seara de 10/11 februarie 1866, Cuza s-a trezit cu soldații și ofițerii în iatac peste el. A semnat actul de abdicare pe spatele unui ofițer pe nume Pilat. A fost evacuat discret către frontiera de la Predeal după ce a fost dus în casa Prefectului de Ilfov Constantin Ciocârlan.
Locotenența Domnească și pericolul ruperii Unirii
Locotenența Domnească (Lascăr Catargi, Nicolae Golescu, Nicolae Haralambie) a trecut la nominalizarea fratelui Regelui Belgiei, ducele Filip de Flandra care va declina oferta. S-a dus o luptă contra-cronometru pentru a găsi Principele străin dorit de Adunările Ad-Hoc la 1857. Cuza a știut că el era doar o etapă în calea propășirii naționale.
În ciuda înconjurării de camarilă, Cuza a fost un patriot. A făcut în 7 ani de domnie (măcar a încercat dacă n-a reușit!) cât nu s-a făcut cu cel puțin un secol mai devreme.
