Familia Ceaușescu a avut nouă automobile, cele mai multe dintre ele fiind primite cadou. Mașinile au fost preluate, după revoluție, de la Serviciul de Pază al fostei Gospodării de Partid și, după ce au fost „inspectate” din bară-n bară de o echipă de evaluatori, au fost trecute pe lista obiectelor confiscate și au fost scoase la licitație.
Mașinile lui Ceaușescu
Cele nouă autoturisme sunt două Buick Electra 225, două Dacia 1300 și 1100, un Renault 25, un Mercedes 350 SL, un Volswiagen,o Hilma și un Autobuzssalon Mandiesel. Mașinile au fost estimate la o valoare de 378.658.726 lei în anul 1990, pe vremea când o Dacia costa 70.000 de lei.
„Piesa de rezistență” a „colecției auto” este Mercedesul unicat 350 SL, un „sport” model de comandă, care atinge 240 km/ oră și care are numai 2 000 kilometri rulați. Mașina a fost comandată uzinelor din Germania cu un an înainte de „căderea regimului” și trebuia să fie cadoul pentru ziua de naștere a lui Nicușor.
Automobilul a fost proiectat conform „indicațiilor” Elenei Ceaușescu și dorințelor celui care trebuia să fie „moștenitorul” României, Nicu, dar el nu a mai apucat să-și primească darul.
Mașina decapotabilă este tapisată integral în interior cu piele de culoare crem, are patru trepte de viteză și motorul conceput special ca să atingă viteze foarte mari, chiar și pentru performanțele motoarelor actuale. Mercedesul are două locuri, iar prețul său de pornire la licitație a fost de 3.000 de dolari, după cum se arată într-un nou material EVZ.
Celebrul Buik Electra
La mare preț a fost cotat în catalog și celebrul Buik Electra, primit în dar de „cel mai iubit fiu al poporului” de la președintele Statelor Unite, Richard Nixon, și care are „la bord” doar 6 000 de kilometri rulați.
Autoturismul are absolut toate comenzile, de la deschiderea ușilor și a geamurilor până la reglarea intensității și a direcției farurilor, asistate electric și dublate de circuite de rezervă pentru cazurile de avarie. „Buib-ul nu este blindat, așa cum s-a zvonit, probabil că Nixon n-a considerat că viața lui Nea Nicu ar fi fost amenințată, ci are doar geamurile antiglonț, iar tabla este groasă de 8 milimetri.
Cauciucurile sunt cu inserție de oțel, iar structura țesăturii este astfel făcută încât nu poate fi străpunsă de gloanțe din nici un unghi. Ele sunt prevăzute și cu trei sisteme speciale de umflare, care îi permit mașinii să ruleze o continuare în căzul unei pene, indiferent de viteza din acel moment.
Ceaușescu nu a prea circulat cu Buik-ul, acesta fiind mașina preferată a Elenei.
Jeep Hillmann de la Iosip Broz Tito
El a folosit în schimb o altă mașină primită personal ca „dar de vânătoare”, din partea unui alt „mare pretin”, Iosip Broz Tito, conducătorul Iugoslaviei.
Este vorba despre un Jeep Hillmann, cu care fostul președinte al României bătea de multe ori terenurile de vânătoare special amenajate pentru el.
Hillmann-ul poate atinge pe teren accidentat o viteză de 120 kilometri pe oră, autoturismul fiind special conceput pentru ralariurile africane, căci în interior este ranforsat cu bare de oțel suedez, capabile să reziste chiar și atacurilor unui rinocer.
Autobuzul MAN al lui Ceaușescu
Piesa cea mai scumpă era autobuzul MAN, destinat deplasărilor cuplului prezidențial prin țară, atunci când cei doi simțeau dorința să fie singuri. A fost proiectat cu o tehnologie revoluționară pentru vremea aceea.
El a fost dăruit familiei Ceaușescu în 1984, dar nu are pe indicatoarele de bord decât 4 000 kilometri, făcuți mai mult după revoluție. Ceaușescu a făcut numai două drumuri cu MAN-ul.
Autobuzul este compartimentat special, are absolut tot interiorul tapetat în piele de Cordoba și în aluminiu și posibilități de comunicare directe radio și telefonice. El este prevăzut cu cinci linii telefonice cu ieșire internațională, cu aer condiționat în toate cele șase încăperi și are în plus frigider, congelator, hotă și aragaz electric.
Cei care s-ar deplasa cu autobuzul ar avea posibilitatea să facă baie cu apă fierbinte la orice oră și ar beneficia de sisteme de reciclare a apei și toaletă chimică.
