ion antonescu

FREE
 

Pe 17 octombrie 1949 trecea la Domnul, în închisoarea de la Aiud, Aurel Aldea, general de divizie, ministru de interne în perioada 23 august – 2 noiembrie 1944.

FREE
 

Pe 14 septembrie 1940, generalul Ion Antonescu proclama Statul Național-Legionar, în care ocupa funcția de Conducător și Președinte al Consiliului de Miniștri, copiind modelul lui Adolf Hitler, auto-intitulat Führer.

FREE
 

La 11 septembrie 1940, Adolf Hitler își trimite trupele în România pentru a proteja rezervele prețioase de petrol și pentru a pregăti o bază de operațiuni în Europa de Est pentru alte atacuri împotriva Uniunii Sovietice.

FREE
 

La 19 august 1940, guvernul regal al României, la presiunea Germaniei naziste, a început la Craiova negocieri cu Bulgaria privind frontiera de sud-est a României, negocieri suspendate la 30 august 1940 din momentul în care Germania si Italia au garantat noile frontiere ale României rezultate în urma predării Ardealului de Nord către Ungaria.

FREE
 

Puternice manifestaţii de protest aveau loc în urmă cu 80 de ani peste tot în România.

FREE
 

A fost arestat la 5 octombrie 1946 şi condamnat de către Curtea Supremă prin sentinţa nr. 1510/1948 la 20 de ani temniţă grea pentru crimă de război.

FREE
 

La Arhivele Naționale ale României – Fondul CC al PCR – Secția Administrativ-Politică, care se ocupa și cu controlul executării hotărârilor partidului în domeniul de activitate al Ministerului de Justiție și Procuraturii, se găsește și copia Memoriului depus de Mareșalul Ion Antonescu la Tribunalul Poporului care l-a condamnat la moarte, al cărei text îl redăm integral:

FREE
 

La 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război de Tribunalul Poporului din București. La 1 iunie 1946 a fost executat prin împușcare la închisoarea Jilava.

FREE
 

Regele Carol al II-lea l-a desemnat, în 5 ianuarie 1934, pe liderul „tinerilor” liberali, Gheorghe (Guță) Tătărescu, prim-ministru, în ciuda tradiției care impunea ca șeful partidului să fie și șeful Guvernului.

FREE
 

Extras din cartea ”Arhive secrete. Secretele arhivelor”, de Gheorghe Buzatu și Corneliu Bichineț, din uriașul capitol care reface Jurnalul Mareșalului Ion Antonescu, de la preluarea puterii, la 6 septembrie 1940, până la înfrângerea sa, la 23 august 1944.

FREE
 

Astăzi se împlinesc 79 de ani de la încoronarea Regelui Mihai I al României. Deși era, teoretic, a doua oară, jurământul depus de Mihai a fost primul, pentru că, anterior, el fiind doar un copil, legământul nu fusese citit de el.

FREE
 

Anii de după Război, schimbarea brutală de regim, toate au constituit un mediu perfect pentru a propulsa în funcții importante niște aventurieri fără carte, neavând alte crezuri în afară de câteva lozinci comuniste învățate papagalicește.
O astfel de poveste este cea a lui Ștefan Mladin ajuns, în acele vremuri tulburi a îmbinat ancărul cu pistolul și a ajuns șef de Direcție în nou-înființata Securitate. Viața lui Mladin ne va purta prin acțiunile ”ilegaliștilor”, apoi ne duce la ușa biroului-seif în care au fost închiși Mareșalul Ion Antonescu și ministrul Mihai Antonescu, imediat după arestarea din 23 august 1944.

FREE
 

Am ajuns la ultima parte din mărturia scrisă de Eugen Cristescu, fostul șef al Serviciului Special de Informații, în perioada 13-15 aprilie 1946, în timp ce era arestat la Jilava. Cel mai informat om din timpul regimului mareșalului Ion Antonescu avea să treacă rapid (6-17 mai 1946) prin ”Procesul Marii Trădări Naționale”, la sfârșitul căruia avea să fie condamnat la moarte, alături de mareșal, de Mihai Antonescu și mulți alții. Cristescu și-a câștigat comutarea pedepsei, tranzacționând nume de agenți secreți, dar a murit în închisoare, în 1950. În mărturia sa, Cristescu l-a apărat pe mareșal, deși știa că dacă îl incrimina pe fostul șef al Președinției Consiliului de Miniștri putea beneficia de clemență.



Registration

Forgotten Password?