10 ianuarie 1943: Ion Antonescu îi reamintește lui Hitler de efortul de război susținut de România și îi cere „imediata refacere a armatei române”
Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune situația dificilă în care se afla Armata Română în timpul campaniei din URSS, pe Frontul de Est. Redăm mai jos notele istoricului militar.
La cartierul general al lui Hitler, la Rastenburg, mareșalul Ion Antonescu discută cu Führer-ul (până la 12 ianuarie) probleme ale relațiilor politice, militare și economice româno-germane apărute în contextul gravelor înfrângeri înregistrate la Stalingrad.
- Führer-ul promite să livreze armament pentru refacerea înzestrării armatei române şi precizează că nu era momentul pentru ,,a stabili răspunderile sau de a ridica problema vinovăţiei”, ci de a se clarifica ,,cât mai grabnic situaţia de perspectivă” în vederea luării de măsuri corespunzătoare pentru ,,respingerea ofensivei ruseşti”. A mai insistat asupra necesităţii ca România să livreze cantităţi sporite de petrol pentru susţinerea frontului.
- Joachim von Ribbentrop reproşează lui Mihai Antonescu că livrările româneşti de petrol ,,au scăzut de la 3,9 la 3,3 milioane tone, deci cu 600 000 tone”, în timp ce ,,consumul intern a crescut cu 25%”, şi a conchis că ,,România trebuie să livreze mai multă benzină” spre a se ajunge din nou la ,,cel puţin 4 milioane tone”, acest lucru fiind ,,de cea mai mare însemnătate pentru ducerea războiului”.
- În schimbul petrolului şi a alimentelor cerute de germani, Mihai Antonescu a cerut ca Reich-ul să livreze la rândul său produsele necesare economiei româneşti, sau să achite mărfurile româneşti în aur sau monedă convertibilă.
Având nevoie de petrolul şi alimentele româneşti, ministrul de Externe german a acceptat să se includă, în Protocolul ce avea să fie încheiat a doua zi, obligaţia guvernului german de a dispune ca Banca Reich-ului ,,să vândă Băncii Naţionale a României, ca acoperire pentru notele emise ca o consecinţă a finanţării intereselor germane, 30 tone aur (în valoare de circa 84 milioane RM)”, precum şi ,,45 milioane franci elveţieni în timp de 6 luni, plătibile în rate lunare, pentru a împiedica vânzarea către Elveţia a unor articole de export necesare Germaniei pentru nevoi de război române comandate în Elveţia”. Tot atunci, aveau să mai fie semnate mai multe acorduri referitoare la livrarea de către Germania a armamentului şi muniţiei necesare pentru refacerea armatei române la nivelul a 19 divizii (dintre care una blindată), care trebuiau să fie apte de luptă în primăvara anului 1944.
Solicitările lui Ion Antonescu adresa lui Hitler
Cu acel prilej, Ion Antonescu a înaintat un amplu Memoriu referitor la contribuţia militară şi economică a României la război (286 000 de militari morţi, răniţi şi dispăruţi, participarea la lupte a 32 de divizii, livrarea către statele Axei a 8 285 185 tone petrol, 35 miliarde lei pentru nevoile trupelor germane din ţară, pierderi cauzate de război estimate la 250 miliarde lei, 35 miliarde lei pierduţi datorită nerespectării prevederilor Pactului petrolului privind preţurile şi volumul materialului de război etc.), la situaţia militară, economică, financiară şi socială a ţării la începutul anului 1943 etc.
În finalul documentului se solicita: imediata refacere a armatei române; luarea de măsuri pentru a pune capăt ,,poziţiei ambigue a Ungariei, care prezintă un pericol nu numai pentru România”; sprijin din partea Germaniei pentru a se evita dezastrul economic al ţării; precizarea situaţiei politico-militare din Europa şi perspectivele generale ale războiului etc.
Informat de Renato Bova-Scoppa despre discuţia avută cu Mihai Antonescu, Galeazzo Ciano consemnează în Jurnal: ,,Cred că germanii ar face bine să stea cu ochii pe România. Atitudinea şi cuvintele lui Mihai Antonescu mi se par semnul care prevestesc o întoarcere de 180 de grade. Brusca sa dorinţă de împăcare cu Ungaria mi se pare, şi ea, suspectă”.
Pe alte fronturi:
• Trupele Frontului ,,Transcaucazian” eliberează orașul Kislovodsk (nord-vest Nalcik).
• În insula Guadalcanal, trupele aliate declanșează ofensiva generală împotriva forțelor japoneze de la Sea Horse, Geloving şi Gifu.
• În Noua Guinee, trupe americane ocupă capete de pod la Turakena, Kano şi Musket.
