Stabilirea unei viziuni mai precise despre istoria „Holocaustului în România” din perspectiva lui Radu Ioanid
În ultima ediție a cărții „Holocaustul în Romania”, istoricul detaliază circumstanțele mai puțin cunoscute ale uciderii sistematice a evreilor de către regimul românesc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Publicată pentru prima dată în 2002, apoi extinsă la actuala ediție pentru a include numeroase documente inedite, „Holocaustul în România: distrugerea evreilor și romilor sub regimul Antonescu, 1940-1944” este una dintre cele mai complexe lucrări despre condițiile specifice ale uciderii sistematice a evreilor de către regimul lui Ion Antonescu. Lucrarea reprezintă o contribuție majoră la istoria generală a Holocaustului, punând în lumină evenimente îndelung ignorate sau prea puțin cunoscute.
În lucrarea sa revizuită, Radu Ioanid contribuie la stabilirea unei viziuni mai precise, mai complexe, dar și mai atroce. Istoricul și autorul român, Radu Ioanid, a fost mult timp director al Diviziei de Programe Arhivistice Internaționale din cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington. În prezent este ambasadorul României în Israel.
Care era situația evreilor din România înainte de război?
La acea vreme era o problemă destul de complicată, din două motive. În primul rând, pentru o lungă perioadă de timp antisemitismul nu a fost răspândit în România. Lucrurile s-au schimbat în secolul al XIX-lea, când antisemitismul economic și cultural a înflorit sub influența elitelor. Apoi, în 1919, Tratatul de la Versailles a impus României să acorde cetățenie tuturor minorităților, inclusiv evreilor, ceea ce a și făcut. Dar acest lucru a dat naștere, la rândul său, la o revigorare a antisemitismului, care a atins apogeul în timpul dictaturii regelui Carol al II-lea (1893-1953), în special prin legile promulgate în august 1940, inspirate în mod evident de legislația nazistă.
În timpul domniei lui Carol al II-lea, situația evreilor a fost caracterizată de o serie de măsuri și politici discriminatorii
Guvernul român a impus restricții în diverse domenii, cum ar fi educația, ocuparea funcțiilor publice și accesul la anumite profesii. Aceste măsuri au avut un impact negativ asupra comunității evreiești și au dus la marginalizarea lor socială.
În anii ’30, sub presiunea mișcărilor naționaliste, regimul lui Carol al II-lea în România a adoptat politici antisemite mai severe. S-au impus legi discriminatorii care au limitat drepturile civile și economice ale evreilor, iar comunitatea evreiască a fost supusă unui tratament inegal și abuziv. Evreii au fost excluși din diverse domenii economice, iar dreptul lor de a se asocia și de a practica liber religia a fost restricționat.
Aceste politici discriminatorii au culminat cu adoptarea Legilor rasiale în 1940, sub regimul lui Ion Antonescu, care au condus la deportarea și exterminarea a mii de evrei în timpul Holocaustului.
