Deportările evreilor din Bălți în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cum a justificat Ion Antonescu crimele în masă
Ordinul de a lichida o parte dintre evreii din Basarabia și Bucovina a fost dat de Ion Antonescu. Pentru îndeplinirea misiunii, el a desemnat jandarmeria, aflată sub comanda Ministerului de Interne, precum și administrația civilă a armatei. Generalul Ion Topor, „a primit ordine clare cu privire la modul în care trebuiau tratați evreii, comuniștii și oficialii sovietici aflați pe teritoriul românesc: trimiterea peste Nistru a românilor și ucrainenilor pro-comuniști și exterminarea tuturor „minoritarilor” (un cuvânt colocvial pentru evrei) din aceeași categorie”.
Evreii au fost transportați din Bălți într-un lagăr amenajat în pădurea Răuțel, la 12 km de oraș. Acolo au fost închiși în condiții de supraaglomerare extremă, în clădiri dărăpănate, înconjurate de un gard de sârmă ghimpată și de soldați înarmați. Bolile și foametea s-au răspândit rapid, iar mulți au murit. Nu li s-a permis să cumpere alimente de la fermierii din apropiere. Primarul din Bălți le-a trimis zilnic evreilor exilați saci cu făină de porumb, ulei și legume.
La 6 septembrie 1941, aproximativ 9.000 de evrei, ultimii din lagărele din regiunea Bălți, au fost trimiși în lagărul de la Mărculești.
Printre prizonieri se numărau 2.800 de evrei din Bălți care fuseseră închiși la Răuțel. Aceasta a fost o călătorie pe jos de 40 de km, sub pază atentă. Nu li s-a dat mâncare pe drum, iar jandarmii le-au interzis locuitorilor din satele prin care treceau chiar să le dea și apă. Intrarea lor în tabără a fost însoțită de confiscarea tuturor bunurilor pe care le aveau asupra lor.
”Refugiații din lagărul Răuțel au venit la Mărculești… l-au ucis pe rabin și pe alții de Yom Kippur. Seara au scos din casele lor circa 1.500 de evrei, i-au dus pe câmp și i-au împușcat. Doar unul singur, Margolis, a fugit și a supraviețuit… după două zile au trimis mai mulți oameni din lagăr spre Râbnița pentru muncă forțată. Unii dintre ei au murit pe drum.”
În câteva zile de la sosirea evreilor la Mărculești și până la deportarea lor în Transnistria, dincolo de Nistru, aceștia au fost puși la muncă forțată în lagăr și obligați să dezgroape pietre funerare din cimitirul evreiesc pentru a pava un drum spre lagăr. Au lucrat sub presiunea violențelor, iar mulți dintre evrei au murit.
La 10 septembrie, generalul Topor a dat ordin ca evreii de la Mărculești să fie deportați în Transnistria în transporturi de câte 1.600 de persoane. La 19 octombrie 1941, Antonescu a respins cererea lui Wilhelm Filderman, liderul comunității evreiești din România, de a opri lichidarea evreilor din Basarabia și Bucovina, justificându-și decizia prin „comportamentul neadecvat” al acestora în timpul retragerii forțelor românești din vara anului 1940:
„Înainte ca forțele sovietice să fi ajuns, evreii… din Basarabia și Bucovina i-au scuipat pe ofițerii noștri, le-au rupt cămășile, le-au smuls uniformele și, când au putut, i-au ucis pe soldați cu bâte. Avem dovezi”.
Liderul a continuat să justifice acțiunile în acest mod și după ce a fost găsit vinovat de cooperare la uciderea evreilor din Europa în procesele naționale din România.
La sfârșitul lunii octombrie, au început deportările
Evreii au fost trimiși în două direcții diferite, una prin Cosăuți, în nord, și cealaltă prin Rezina, în sud. Înainte de a părăsi lagărul, toate documentele personale au fost luate de la evrei și arse. Convoaiele au fost alcătuite în mod arbitrar, iar membrii familiilor au fost despărțiți. Deportații au fost jefuiți de către escortele lor pe tot traseul. Au mărșăluit 30 km în fiecare zi, fără odihnă sau apă. Mulți evrei au fost împușcați sau s-au prăbușit pe drum de la oboseală și foamete.
„Am mers pe jos. Am mers aproape trei săptămâni. În unele nopți am dormit sub stele. Pe măsură ce treceau zilele, gărzile care ne escortau deveneau din ce în ce mai nerăbdătoare și au început să ne bată cu bâte și chiar să tragă în cei care rămâneau în urmă. Cei care se prăbușeau erau lăsați la marginea drumului, iar oricine încerca să-i ajute era și el împușcat.”
