Canalul Dunăre-Marea Neagră, celebra realizare socialistă din Epoca de Aur, reprezintă o idee care a apărut încă din secolul al XIX-lea, din dorinţa mai-marilor vremii de a scurta drumul de la Dunăre la Marea Neagră.
Aşa cum informează timisoarastiri.ro, „încă de la realipirea Dobrogei la România, în 1878, a început să fie vehiculată posibilitatea de a realiza un al patrulea braț al Dunării”. Desigur, condițiile tehnice ale epocii nu au permis transpunerea ideii măreţei idei. În plus, costurile colosale reprezentau o altă piedică în calea progresului schiţat pe foaie.
Regele Carol I a refuzat să se implice în acest proiect în acest context, dar ideea însă nu a fost abandonată. „În 1928, viitorul academician Aurel Bărglăzan împreună cu Octavian Smigelschi, studenți ai Universității Politehnice din Timișoara, aveau să facă un studiu care a definit practic actualul traseu al canalului. A fost lucrarea de diplomă a celor doi absolvenți, Studiul unui canal navigabil Cernavodă Constanța”, arată sursa citată.
Nici Carol al II-lea nu a putut face mai mult decât să admire laudativ proiectul canalului Dunăre-Marea Neagră. Ulterior, criza economică mondială și apoi începutul celui de-Al Doilea Război Mondial au amânat demararea săpăturilor.
Una dintre ecluzele canalului Dunăre-Marea Neagră
Construirea canalului a început în 1949, când la muncă au fost folosiţi mulți deținuți politici din închisorile comuniste și din rândurile minorităților etnice și religioase. În cele din urmă, lucrările au fost sistate în 1955 și reluate, după un nou proiect, în 1976.
„Canalul a fost inaugurat sâmbătă, 26 mai 1984, de către Nicolae Ceaușescu. S-au excavat 294 milioane metri cubi la canalul principal, plus 87 milioane metri cubi la ramura nordică, Poarta Albă-Midia Năvodari (mai mult cu 25 milioane decât la Canalul Suez și cu 140 milioane mai mult decât la Canalul Panama) și s-au turnat 5 milioane metri cubi de betoane.
Canalului principal are o lungime de 64,4 km, o adâncime de 7 m, o lățime la bază de 70 m și la suprafață de 90-120 m, și are o capacitate anuală maximă de transport de 80-100 de milioane tone, iar pentru ramura nordică de 15-25 de milioane tone de marfă. Pescajul maxim admis este de 5,5 m, permițând astfel accesul navelor fluviale și a celor maritime mici. La fiecare capăt existăcâte douăecluze care permit traficul în ambele sensuri.
Canalul traversează localitățile Cernavodă, Saligny, Mircea Vodă, Satu Nou, Medgidia, Castelu, Poarta Albă. Aici, canalul se bifurcă. Ramura sudică trece prin Basarabi și Agigea. Ramura nordică, cunoscută sub denumirea de Canalul Poarta Albă-Midia Năvodari, cu o lungime de 31,2 km, o adâncime de 5,5 m și o lățime de 50-66 m, trece prin Nazarcea, Constanța, Ovidiu și Năvodari.
Construirea canalului a necesitat o investiție de circa 2 miliarde de dolari. Estimările inițiale prevedeau recuperarea investiției în 50 de ani. Exploatarea canalului aduce însă venituri anuale de circa 3 milioane de euro, ceea ce presupune o durată de recuperare a investiției de peste 600 de ani”, se arată pe timisoarastiri.ro.
Explicaţie foto: Nicolae şi Elena Ceauşescu au tăiat panglica la inaugurarea canalului Dunăre-Marea Neagră
