Online

Credința a biruit Bolșevismul în Joia Mare! Paștele la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Exclusivitate

 Alecu Racoviceanu
Credința a biruit Bolșevismul în Joia Mare! Paștele la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Exclusivitate

Dovezi ale forței credinței apar din cele mai neașteptate locuri. Poate chiar din cele pe care le asemănăm cel mai bine cu Iadul. O astfel de minune s-ar fi petrecut tocmai de Paște, în locul care a pus cel mai greu la încercare oamenii, lagărul de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră, un cazan al Infernului în care oamenii erau simple unelte pentru satisfacerea orgoliului puterii comuniste. Pentru memorarea minunii apelăm la un document declasificat din arhivele inamicului de atunci al conducerii României, CIA.

Pe 22 mai 1950, era transmisă o telegramă care descrie un eveniment greu de crezut dar și greu de documentat pentru agentura americană din acele zile. Noul guvern condus de Petru Groza, consilierii sovietici care erau mai puternici decât miniștrii, militarii ruși care bântuiau țara mai răi decât foametea ce abia trecuse, pușcăriile tot mai pline de ”dușmanii poporului”, nimic nu arăta că putea cineva să înduplece pe vreunul dintre satrapii bolșevismului ca să arate milă sau îngăduință.

Pe 25 mai 1949, Consiliul de Miniștri, cum se numea cabinetul pe atunci, hotărâse să schimbe harta țării, construind Canalul Dunăre-Marea Neagră. Pe 14 ianuarie 1950, prin Decretul numărul 6 se înființau unitățile (coloniile) de muncă, mii de oameni fiind deportați în noile lagăre.

La canal au fost duși deținuți de-a valma, politici și cei de drept comun, muncind în condiții înfiorătoare, dar și muncitori liberi, angajați și detașați aici. Nu existau multe în acest loc al morții, bolii, foamei, dar cu siguranță își pierduse valoarea și cuvîntul ”libertate”, totuși...

Reproduc telegrama din 1950:

Muncitorii liberi de la canalul Dunăre-Marea Neagră au refuzat să muncească din Joia Mare până în Miercurea de după Paște. Autoritățile locale au arestat indivizii care au refuzat să muncească, dar, în consecință, muncitorii liberi au amenințat că vor părăsi șantierul canalului dacă nu sunt eliberați cei arestați și apoi au plecat fără scandal. Muncitorii care au fost arestați au fost eliberați.”

(documentul este atașat la finalul articolului)

Spionul își încheie raportul cu un punct, dar eu aș fi pus un semn al exclamării!

Un asemenea eveniment este greu de crezut, pentru că erau anii cei mai crunți ai gulagului. Lucrările la canal aveau să fie oprite în 1953, deși era un proiect cu care fusese de acord și Stalin. Guvernul, deja era cel condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej, a dat vina pe ”sabotori”, iar ei nu negociau cu ”dușmanul”, mai ales la lumina candelelor, îl executau.

Lucrările aveau să fie reluate în 1975, sub Nicolae Ceaușescu.

Sigur, se pune întrebarea: cum de un asemenea eveniment nu a fost cunoascut? Oare o fi adevărat? Prin simplitatea relatării și prin momentul când s-ar fi consumat, o asemenea poveste trebuie pur și simplu crezută, pentru că îți dă încredere în oameni și în puterea Credinței.

 

Sursă foto: Fototeca Ortodoxiei Dobrogene

 

 

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric