Evenimentul Istoric > Articole online > Geneza României > Controlul instituției domniei muntenești la granița cu Moldova
Articole online

Controlul instituției domniei muntenești la granița cu Moldova

boieri

În Evul Mediu românesc, tranzacțiile se realizau de obicei între rude sau între persoane din același sat. Când erau puse în discuție proprietăți din sate aflate la depărtare unele de celelalte, tranzacția îi era întărită de regulă unui singur beneficiar.

Controlul instituției domniei muntenești la granița cu Moldova

Excepție fac tranzacțiile realizate la granița moldo-munteană, unde beneficiarii nu erau rude, iar moșiile erau părți din sate aflate la distanță unele de altele. Obținerea unui hrisov de întărire era costisitoare: presupunea deplasarea, taxe către grămătic și marele logofăt etc.

Explicația pe care o oferă profesorul Coman e tocmai această cheltuială pe care boierii din părțile moldovenești au preferat să le reducă, cerând un hrisov de întărire. Nu exista o comunicare bună între puterea domnească și partea dinspre răsărit a țării. Practica cererii de hrisoave de întărire nu era împământenită. Pe lângă sate, târgurile și vămile sunt la fel de puțin menționate în documentele muntenești

Mănăstirea Snagov primea aceleași danii în secolul XV precum mănăstirile Tismana sau Cozia. Danie însemna acordarea unor drepturi fiscale și teritoriale de către domn mănăstirilor  Diferența rezida în absența reînnoirii daniilor. Călugării nu erau neapărat interesați sa reînnoiască daniile pentru ca nu le aduceau profit, costurile de obținere fiind mari. Călugării mănăstirilor Cozia și Tismana au fost interesați sa reînnoiască daniile domnești pentru că în partea de apus a țării colectarea dărilor se realiza mult mai eficient decât ân cazul părții de răsărit a țării, cazul mănăstirii Snagov care, în ciuda daniilor substanțiale, se găsește la 1530 într-o stare materială jenantă.

Absența stăpânirii domnești muntene în partea de graniță cu Moldova istorică e dovedita și de penuria de mănăstire domnești în secolul XVI. Cel dintâi domn  muntean care a ctitorit o  mănăstire  în aceasta regiune a fost  Matei Basarab. Puterea domnească nu s-a manifestat cu adevărat în această regiune. Astfel se și explică puținătatea documentelor, chiar absența lor totală în secolul XV cu privire la această zonă de frontieră. Înstăpânirea domnească e relevată tocmai de ctitoriile domnești, care încep sa le înlocuiască pe cele boierești, Matei Basarab fiind cel dintâi ctitor de biserici în aceasta parte, cu binecuvântarea domnului moldovean, Vasile Lupu. Absența documentelor muntenești despre partea de răsărit a țării nu se datorează modului în care au fost păstrate documentele sau decalajului economic dintre zona de frontieră moldo-munteană și restul țării, ci controlului precar pe care l-a exercitat puterea domnească în această zonă de granița, începutul înstăpânirii putând fi datat pe la sfârșitul secolului XVI, și nu odată cu începuturile statului muntenesc două secole mai devreme.

 

Registration

Aici iti poti reseta parola