Demografia în Transilvania, Valahia și Moldova
În Transilvania primul recensământ întreprins de regalitatea ungară datează de la sfârșitul secolului XV. În timpul ocupației ruse din 1772-1773 s-au realizat primele catagrafieri (recensăminte) în Moldova și Valahia. Pentru a calcula numărul populației în lipsa unor recensăminte, s-au utilizat metode indirecte, cum ar fi deducerea populației pe baza numărului de așezări, care nu sunt atestate în general corect și complet sau deducerea populației pe baza efectivelor militare, numai că autorii antici și medievali exagerau componența unei armate și participarea efectivă a bărbaților valizi la război era doar un deziderat.
După calculele lui Bogdan Murgescu, la sfârșitul secolului XIV Transilvania avea undeva la 700 de mii de locuitori, ajungând la 1 milion la coada veacului XV. Spre finele secolului XVIII, după stagnarea din secolele XIV-XVII, se remarcă o creștere demografică în
Transilvania datorată măsurilor luate de autoritățile habsburgice, populația ajungând la 2-2.5 milioane.
În schimb, în timpul lui Mircea cel Bătrân, Țară Românească avea cam 600.000 de familii. După domnia lui Mircea se constată un regres demografic, în urma pierderilor teritoriale și a consecințelor de război. La finalul secolului XVIII Valahia nu o creștere demografică a semnificativă, din cauza fiscalității excesive, războaielor din vremea lui Radu de la Afumați și Mihai Viteazul. În secolul următor, domniile stabile ale lui Matei Basarab și Brâncoveanu aduc un progres demografic, populația atingând 600.000. Abia la începutul secolului XIX se depășește cu certitudine suma de 1 milion de locuitori.
Există date puține privind evoluția populației în Moldova. Cele mai optimiste estimări vorbesc de o populație de 400 de mii locuitori sub Ștefan cel Mare. Moldova istorică atinge spre sfârșitul secolului XIX pragul de 1 milion de locuitori.
În Țara Românească și Moldova densitatea era mai mare în zonele de deal decât la câmpie sau la munte. Bărăganul, până în secolul XIX, n-a fost populat decât foarte puțin.
Motivele decalajului demografic sunt multiple: migrația prelungită a popoarelor barbare (care au rămas totuși aici o parte, compensând pierderile), utilizarea asolamentul bienal își face apariția în Transilvania în secolele XIII-XIV, iar în spațiul extracarpatic după secolul XV. Conform lui Braudel, teritoriul românesc e situat în ultima categorie a productivității agricole, alături de largi zone din Europa de Est.
