Una dintre persoanele care i-a însoțit pe Regele Ferdinand și Regina Maria în Transilvania a fost I. Gh. Duca, pe atunci ministru al agriculturii. Familia regală a fost impresionată de modul în care fost primită în teritoriul recent eliberat.
I. Gh. Duca a scris în jurnalul său despre turul din Transilvania
„Într-adevăr, la sfârșitul lunii mai 1919, regele și regina, dornici să viziteze Transilvania, s-au hotărât să facă vizita oficială sau, mai precis, turul lor triumfal. Pentru că Brătianu era încă la Paris, Ferechide, prim-ministru interimar, s-a alăturat suveranilor, iar ca miniștri, Constantinescu, Văitoianu și cu mine am fost cei delegați.
Această călătorie a fost ca un vis, ca un vis de neuitat. Am trăit zece zile în mijlocul celor mai emoționante scene de entuziasm, bucuria unui popor eliberat care își vede regele și regina și îi sărbătorește în propria patrie, unită pentru totdeauna. Totul a fost organizat de Consiliul Dirigent cât mai bine, Maniu și toți prietenii săi știind să dea sărbătorii caracterul pe care îl meritau. Am vizitat Oradea, Bekes Csaba, Baia Mare, Careii Mari, Bistrița, Cluj, Turda, Munții Apuseni, Câmpeni, Abrud, mormântul lui Avram Iancu din Țebea, Brad, Alba Iulia, Blaj, Sibiu, Făgăraș și Brașov.
Să povestesc în detaliu toate scenele și întreaga excursie este imposibil, dar totuși, voi descrie câteva dintre cele mai atașante momente ale acesteia. De exemplu, minunatele convoaie etnografice de la Oradea și Bistrița, impunătoarea paradă a lui Bekes Csaba, care nu ne-a fost lăsată de tratat. Prânzul de la Blaj, în sălile boltite ale Mitropoliei […]. Micul dejun în castelul conților Karolyi din Careii Mari, castel în care te întâlneai cu numeroasele urme ale regelui Eduard și ale arhiducelui Rudolf, care veneau acolo la vânătoare în compania elitei maghiare, și unde acum staționa generosul și exuberantul general von Moșoiu.
Familia regală în orașul Alba Iulia, cu vizitarea sălii în care a fost proclamată Unirea
Călătoria în Munții Apuseni, opririle prin satele pitorești de la Moți, unde întreaga populație și unde preoții în veșminte ne așteptau cu flori, crucea și evanghelia, în timp ce clopotele bisericilor de lemn răsunau. Hora mare pe care am dansat-o cu Regele în centrul scenei la Câmpeni, în sunetele cimpoaielor. Slujba de la mormântul simplu al lui Avram Iancu din curtea bisericii din Țebea. Discursul Regelui într-o școală modestă din Munții Apuseni, unde a amintit de vechea zicală locală:
„Munții noștri sunt plini de aur, noi cerșim din ușă în ușă”. Primirea plină de fast și însuflețire a celor de la Cluj, nobilii maghiari, în frunte cu bătrânul conte Degenfeld, așteptându-l pe Rege în costumele lor pe peronul gării din Satu Mare, pentru a mulțumi României că i-a salvat de bolșevism, atitudine recunoscătoare care între timp a fost uitată. Toți nobilii din regiunea Bekes Csaba venind să-i salute pe suveranii noștri și să povestească despre necazurile lor cu oamenii lui Bela Kun până la sosirea trupelor românești. În fruntea delegației, contesa Almassy, care a asistat la asasinarea lui Tisza, ne-a povestit detaliile dramei.
Aplauzele au fost nesfârșite pentru familia regală, oamenii au căzut în genunchi, au sărutat tivul costumului național cu care era îmbrăcată Regina, au aruncat flori, s-au grăbit să sărute mâna Regelui. Cei mai mulți dintre ei plângeau de bucurie și emoție, strigând: ” Putem să murim acum că ne-am văzut țara eliberată și pe Regele nostru, al românilor! „. Nu știam cum să-i apărăm pe Rege și pe Regină, emoționați și ei, de acest delir popular. Cred că scena de la Turda a fost cea mai luminoasă și mai emoționantă concretizare a bucuriei Unirii, pe care nici unul dintre cei care au trăit acele momente nu o va uita vreodată”.
Sursa: Europecentenary.eu
