Au stat o vreme la Sibiu, unul dintre cele mai frumoase și importante orașe transilvănene, unde au fost primiți cu brațele deschise. Regina Maria avea să descrie cu drag vizita în jurnalul său.
Regina Maria a fost impresionată de modul în care a fost primită
„Ziua a început cu o recepție la Copșa la ora nouă și apoi am ajuns la Sibiu, care este un vechi oraș săsesc și românesc, considerat cel mai important centru din Transilvania. Aici am avut parte de o primire minunată, cu cea mai mare paradă țărănească dintre toate. Mii și mii de țărani au trecut în grupuri.
A fost un spectacol cu adevărat remarcabil și m-a dus cu gândul la Evul Mediu, atât de fantastice erau unele costume populare. Erau niște călăreți minunați care arătau ca niște haiduci, în hainele lor de blană și cu căciuli uriașe de blană pe cap, conduși de un bătrân țăran călare pe un cal înflăcărat – au trecut în aplauze puternice, un spectacol cu adevărat impresionant.
Existau căruțe uriașe trase de boi splendizi care erau decorate de țărani, unele reprezentând diferitele lor ocupații. Erau și grupuri de nuntași, mirese în costume uimitoare, cu podoabe fantastice pe cap. Toate obiceiurile lor ne-au fost prezentate, ca dintr-o altă lume, dintr-un alt secol”.
„Aveau cele mai fermecătoare ziceri și expresii prin care îmi urau noroc și binecuvântări ciudate”
„Iubesc toate obiceiurile lor ca dintr-o lume străveche și sper că nu vor renunța niciodată la ele. Pentru Nando și pentru mine toată povestea a fost minunată, pentru că loialitatea și entuziasmul acestor oameni simpli au fost emoționante, iar noi am fost tratați aproape ca niște sfinți, în fața cărora toată lumea trebuia să îngenuncheze pentru că reprezentam cel mai drag vis al lor devenit realitate, eram ca niște părinți glorificați care au venit să-i adune într-o familie imensă.
Parada a durat aproape trei ore, am ajuns la prânz după ora trei și am terminat după ora șase! La sosirea noastră, a avut loc un Te Deum oficial în marea catedrală românească, care a fost construită cu sacrificii uriașe în urmă cu câțiva ani de către credincioșii români care au refuzat să renunțe la religia sau naționalitatea lor.
După ce s-a încheiat înfricoșătorul și lungul prânz la garnizoană, am avut parte de o mare recepție la casa unde eram cazați, unde au fost invitate toate autoritățile, apoi a urmat vizitarea celor trei biserici, cea protestantă germană, o clădire foarte veche, apoi cea catolică, unde a avut loc o scurtă slujbă, și apoi cea greco-catolică, tot cu o scurtă slujbă, vizitarea mormintelor unor patrioți, vizitarea unui spital militar și la sfârșit o mare întâlnire cu toți intelectualii și cu doamnele de la societățile de binefacere, s-au ținut câteva discursuri, mi s-au oferit daruri fermecătoare, mi s-a arătat un grad uimitor de loialitate, devotament și afecțiune care ne-a ținut trupurile epuizate, într-adevăr se cerea mult de la spiritul nostru regal în aceste zile. Mi s-a oferit mobila pentru o cameră țărănească, care era pictată, multe broderii și perne colorate și cadouri cu adevărat frumoase.”
Sursa: Europecentenary.eu
