Răspunsul oficial a fost pozitiv, iar a doua zi, pe 7 martie, Regina Maria a fost primită de directorul de cabinet al șefului guvernului francez, generalul Mordacq, care povestește întâlnirea sa cu regina Maria a României:
„Avea o alură deosebită, o înfățișare de adevărată regină: înaltă, frumoasă, foarte bine proporționată și are acel ceva care caracterizează o adevărată doamnă și care este întotdeauna necesar. La acestea se adăugau o mare simplitate, calm și o amabilitate extremă cu tot anturajul ei”.
Regina Maria s-a întâlnit cu Clemenceau
Vizita programată urma să dureze o jumătate de oră, dar care în cele din urmă a durat două ore. Nu avem informații de la Georges Clemenceau despre cum a decurs discuția, dar regina i-a povestit-o lui Gheorghe Brătianu, iar istoricul Guy Gauthier face o relatare a întâlnirii:
„- Vă amintiți, doamnă, că țara dumneavoastră, prin semnarea unei păci separate, a pierdut dreptul de a cere respectarea angajamentelor teritoriale luate în favoarea sa de către Aliați în august 1916?
– Domnule prim-ministru, știți foarte bine că România a fost forțată să semneze pacea din cauza defecțiunii rusești și a izolării în care s-a aflat la sfârșitul anului 1917.
– Ah, doamnă! Nu asta! Nu dumneavoastră! Știu că dumneavoastră personal v-ați opus păcii separate, nu veniți să-mi spuneți că v-am părăsit!”
Când regina Maria s-a ridicat pentru a pleca, pentru că discuția se încingea, premierul Clemenceau i-a făcut semn să ia loc:
„- Am destul timp pentru dumneavoastră; nu vă grăbiți, vorbiți sincer, îmi place așa!”.
Dialogul a continuat astfel, după spusele reginei:
„- Vorbiți-mi despre pretențiile țării dumneavoastră.
– Transilvania până la Tisa și tot Banatul.
– Dar, doamnă, dumneavoastră cereți partea leului!
– De aceea, domnule prim-ministru, leoaica se adresează vărului ei, tigrul…”.
Sursa: Europecentenary.eu
Ce consecințe ar fi avut o înfrângere militară a armatei române în 1918?
Istoricul militar român Petre Otu a dat un scurt răspuns la această întrebare. El consideră că un eșec, anticipat de toate analizele militare, ar fi avut consecințe negative pe termen scurt. Statul român și armata română ar fi fost desființate, iar reconstrucția lor ar fi fost destul de problematice după război, având în vedere ascensiunea spectaculoasă a bolșevismului în Europa Centrală și de Est. Practic, la sfârșitul războiului, pe lângă Rusia, bolșevicii preluaseră puterea în Ungaria, iar în alte țări, în special în Germania, se organizaseră multe alte „revoluții”.
