Discuția aprinsă dintre Regele Ferdinand I și Petre P. Carp în ultimele clipe de neutralitate a țării
Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune situația dificilă în care se afla țara noastră în timpul Primului Război Mondial și diferențele de opinie dintre cei mai importanți politicieni români, cu privire la modul în care țara trebuie să se raporteze la conflict. Redăm mai jos notele istoricului militar.
• Regele Ferdinand I: ,,Domnule Carp, ştiu că sunt un Hohenzollern, nu era nevoie să mi-o aminteşti dumneata. Dacă interesele patriei de origine ar corespunde cu cele ale României n-aş ezita să adopt opiniile dumneavoastră; această soluţie ar fi fost cea mai uşoară pentru mine. Dar, scormonind adânc în conştiinţa mea, am ajuns cu durere la concuzia că interesele României nu merg alături de cele ale Austro-Ungariei şi, în consecinţă, cu cele ale Germaniei. Ar trebui să impun inimii mele tăcerea; aceasta n-a fost uşor; cu sufletul torturat am luat hotărârea de a-mi face datoria faţă de poporul român ale cărui destine le conduc. Cu durere, dar cu convingerea că decizia din aceste zile este singura care concordă cu destinul ţării mele, România”.
• P.P. Carp: ,,Sire, am trei fii, îi voi trimite pe toţi pe front, totuşi doresc înfrângerea armatei române, căci prefer România învinsă de Germania, decât victorioasă alături de Rusia”.
• Regele Ferdinand I: Domnule Carp, respect toate părerile, dar nu pot lăsa să treacă ultimele dv. cuvinte. Ele nu sunt expresia adevăratelor dv. simţăminte. Îmi închipui că au izvorât în focul discuţiunii dintr-un moment de necugetată mânie”.
• P.P. Carp: ,,Ba deloc”.
• Regele Ferdianand I: ,,Ba da, ba da”.
• I.I.C. Brătianu (către P.P. Carp): ,,Atunci, i-aţi fiii înapoi şi dă-i în armata germană”.
Situația de pe front și relația cu Aliații va avea de suferit pe parcursul războiului. Într-un articol anterior am prezentat modul în care Aliații au făcut presiuni asupra României și au amenințat cu ruperea relațiilor diplomatice după ce nu am acceptat termenii impuși de Consiliul Suprem al Conferinței de Pace de la Paris:
În urma refuzului guvernului român de a accepta impunerile Consiliului Suprem al Conferinţei de pace de la Paris şi de a accepta Tratatul de pace cu Austria şi Tratatul minorităţilor, acesta i-a adresat o o Notă ultimativă prin care îi cerea să semneze documentele respective şi să evacueze teritoriul Ungariei şi să accepte accepte constituirea unei Comisii interaliate care să controleze rechiziţiile făcute în timpul ocupaţiei. În caz contrar, Marile Puteri urmau să rupă relaţiile diplomatice cu România, aceasta urmând să fie ,,despuiată de orice titlu de sprijin din partea Puterilor, precum şi de recunoaşterea drepturilor sale din partea Conferinţei”.
