Evenimentul Istoric > Articole online > Ceauşescu a investit 23 de ani într-un megaplan! Început în 1977 şi oprit în 2000
Articole online

Ceauşescu a investit 23 de ani într-un megaplan! Început în 1977 şi oprit în 2000

Din Munţii Făgăraşului în Bucureşti… Acesta era unul dintre cele mai ambiţioase planuri ale lui Nicolae Ceauşescu, dictatorul care a alocat resurse financiare însemnate pentru construirea unei reţele complexe de galerii prin care apa din izvoarele lanţului muntos urma să ajungă inclusiv în Bucureşti. Conform universulargesean.ro, apa curată din Munţii Făgăraşului trebuia să străbată prin […]

Din Munţii Făgăraşului în Bucureşti… Acesta era unul dintre cele mai ambiţioase planuri ale lui Nicolae Ceauşescu, dictatorul care a alocat resurse financiare însemnate pentru construirea unei reţele complexe de galerii prin care apa din izvoarele lanţului muntos urma să ajungă inclusiv în Bucureşti.

Conform universulargesean.ro, apa curată din Munţii Făgăraşului trebuia să străbată prin galerii un întreg lanţ muntos pentru a se vărsa apoi în lacul Pecineagu din Argeş. „Nu mai puţin de 23 de ani s-a lucrat la acest proiect din care astăzi au mai rămas drept mărturie în jur de 12 kilometri de tunele subterane săpate pe versanţii Făgăraşului la peste 1.000 de metri altitudine”, arată sursa citată.

Şantierul care avea să afecteze zona turistică a fost amenajat în 1977, dar lucrările au început un an în 1978. În ciuda lichidării soţilor Ceauşescu la 25 decembrie 1989, lucrările au continuat într-un ritm susţinut până în 1992. Nu se cunosc motivele pentru factorii de decizie de la acea vreme au oprit proiectul un an, când săpăturile au fost reluate şi au continuat, cu diverse întreruperi, până în anul 2000.

Tunelul începe la cota 1200

„Astfel că, în urmă cu mai bine de jumătate de veac, în zona turistică de la Sebeş era un adevărat furnicar, unde 800 de muncitori din Vâlcea şi Argeş trăiau în barăci şi lucrau zi-lumină pentru galeriile care aveau să transporte apa în lacul Pecineagu din zona Rucăr, care, la rându-i, trebuia să alimenteze zona de sud a ţării. Tunelul începe de la râul Berivoi de la cota 1.200 metri şi merge spre Sebeş, unde coboară la 1.150 metri.

De acolo continuă până la capătul drumului forestier, unde se opreşte. La câţiva metri distanţă porneşte altul, care duce până la pârâul Neamţului tot în zona Sebeş, iar de la pârâul Neamţului porneşte o galerie care trebuia să ajungă la lacul Pecineagu, în Argeş. Nu ar mai fi fost de săpat decât 800 de metri şi galeria ar fi străpuns lacul.

În total au fost săpaţi aproximativ 12,5 kilometri prin munţi: de la râul Berivoi şi până la capătul drumului forestier de la Sebeş, unde este şi un pod de 2,5 km. De la podul respectiv şi până la pârâul Neamţului sunt 5 km, iar de la pârâul Neamţului şi până la galeria care duce spre Pecineagu mai sunt alţi 5 km”, au notat jurnaliştii argeşeni.

Ce soluţii tehnice găsiseră inginerii comunişti

Din tunelurile care aveau un diametru de 3 metri şi erau prevăzute cu şine de cale ferată au fost scoase tone de pământ. Odată dinamitată stânca din munţi, o locomotivă dotată cu un fel de cupă de excavato încărca pământul şi piatra în vagoneţi. Ulterior, pământul era depozitat afară pe anumite suprafeţe, pe care cei de la ocol le împădureau cu molid. Planul prevede ca după extragerea liniilor de cale ferată să se facă o rigolă betonată prin tunel, prin care să circule apa.

„Din păcate, nu a fost dus până la capăt mare lucru, singura porţiune betonată integral fiind cea dintre Berivoi şi podul de la Sebeş şi un kilometru între podul de la Sebeş şi pârâul Neamţului. Megaplanul dictatorului era ca apa să circule în ambele sensuri prin galeriile din munţi, adică prin tunel să se colecteze apa din izvoarele din Munţii Făgăraşului care se transporta până la lacul Pecineagu în Argeş când era secetă în judeţul nostru, iar când în Făgăraş era secetă, apele trebuiau să curgă în sens invers”, se arată pe universulargesean.ro.

În 2010 s-au pus „capacele”. Punct final!

Treptat, treptat, guvernele care au deţinut putere din anul 2000 până în prezent n-au mai fost interesate de ideea lui Ceauşescu, astfel că de marea construcţie s-a cam ales praful. Urmarea? În 2010 au fost betonate şi gurile de tunel de la podul de la Sebeş, pentru a-i descuraja pe curioşii şi însetaţii de adrenalină să intre în „mine”, aşa numesc localnicii acele galerii.

„Pe lângă povestea clasică, aceea a apei transportate prin tunel pentru alimentarea zonei sudice, există multe voci care spun că aceste săpături ar fi avut un alt scop, cu mult mai important, şi anume căutarea de uraniu. Căci, după cum se ştie, uraniul îmbogăţit chimic înseamnă o adevărată armă nucleară”, a dezvăluit sursa citată.

Distracţie pentru nomenclatură şi uraniu?

Despre acest scenariu popular, Emil Stroia, administratorul Asociaţiei de vânătoare şi pescuit sportiv Munţii Făgăraş a declarat pentru ziarul „Bună ziua, Făgăraş” că un motiv ascuns al săpăturilor ar fi fost într-adevăr legat de căutarea uraniului. Totuşi, acesta nu a exclus nici alimentarea lacului Pecineagu, dar dintr-un cu totul alt motiv.

Vă vine să credeţi sau nu, dar totul ar fi avut legătură cu realizarea unui viitor canal navigabil Dunăre-Bucureşti, pe care l-ar fi vrut Ceauşescu şi pe care n-a mai apucat să-l vadă făcut, dar despre care legendele locului indică faptul că ar fi fost creat pentru iahturi, nicidecum pentru nave industriale.

sursa: universulargesean.ro

Registration

Aici iti poti reseta parola