În urma lor și a lui Ceaușescu au rămas în jur de 12 kilometri de tunele subterane săpate pe versanţii Făgăraşului la peste 1.000 de metri altitudine. Gurile lor betonate se văd la Sebeş şi la Berivoi.
Apa colectată din Munții Făgăraș trebuia să străbată prin galerii un întreg lanț muntos pentru a se vărsa în lacul Pecineagu.
Colectarea apelor de izvor ar fi trebuit să se facă până la Ucea, dar în anul 2000 totul a fost lăsat de izbeliște.
Puţini oameni ştiu cu adevărat ce s-a întâmplat. Pe lângă povestea apei transportate prin tunel pentru alimentarea zonei sudice a țării, circulă și varianta că se căuta uraniu.
„Lucrările propriu-zise au început un an mai târziu, în ’78. S-a lucrat intens până în ’92. Au fost oprite o vreme, iar din ’93 au început iar şi au continuat cu întreruperi până prin anul 2000”, mărturiseşte, pentru bunaziuafagaras.ro, ing. Gheorghe Comşit de la Ocolul Silvic „Pădurile Făgăraşului”.
A lucrat la ocol şi pe vremea aceea şi este cel care cunoaşte cel mai bine istoria galeriilor subterane.
„Tunelul începe de la râul Berivoi de la cota 1200 metri şi merge spre Sebeş, unde coboară la 1150 metri. De acolo continuă până la capătul drumului forestier şi se opreşte.
La câţiva metri distanţă porneşte altul care duce până la pârâul Neamţului tot în zona Sebeş. De la pârâul Neamţului porneşte o galerie care trebuia să ajungă la lacul Pecineagu.
Ar mai fi fost cam 800 de metri de săpat şi galeria ar fi străpuns lacul. În total sunt cam 12,5 kilometri săpaţi prin munţi”, explica ing. Gheorghe Comşiţ.
În cifre tronsoanele arată cam aşa: de la râul Berivoi şi până la capătul drumului forestier de la Sebeş unde este şi un pod sunt 2,5 km. De la podul respectiv şi până la pârâul Neamţului sunt 5 km. De la pârâul Neamţului şi până la galeria care duce spre Pecineagu mai sunt alţi 5 km.
Doar o mică parte din mega-proiectul ceauşist a fost realizată. Planul prevedea ca apele să fie colectate până la pârâul Ucişoara. Adică din vreo 30 de kilometri liniari (câţi sunt între Sebeş şi Ucişoara), au fost făcuţi doar 12,5 km.
Tone de pământ scoase cu vagoneţii
Tunelurile au un diametru de 3 metri şi sunt prevăzute cu şine de cale ferată. Se dinamita stânca din munţi, iar în tunel exista o locomotivă dotată cu un fel de cupă de excavator, care încărca pământul şi piatra în vagoneţi.
Pământul era depozitat afară pe anumite suprafeţe, pe care noi, cei de la ocol, le împăduream cu molid. După extragerea liniilor de cale ferată, urma să se facă o rigolă betonată prin tunel prin care să circule apa”, explică Gheroghe Comşiţ.
