Inaugurarea monumentului în memoria eroului Aurelian Mihăilescu, programată pentru 28 noiembrie 2019, nu va mai avea loc pentru că a fost vandalizat prin acoperirea tuturor inscripțiilor și prin distrugerea plăcii de bronz care înfăţişa chipul acestuia.
Partidul Social Democrat – PSD din România a ieșit din primul război mondial divizat, din cauza revoluției bolșevice, în două curente.
În timpul Revoluției Culturale a lui Mao, o tovarășă de nădejde trebuia să se concentreze exclusiv pe revoluție, până la 25 de ani neavând voie să se gândească la bărbați sau căsătorie.
Una din cele mai încurcate chestiuni ale istoriei noastre vechi este și cea privitoare la țara și poporul brodnicilor.
Venit din Bucovina la București în 1890, pentru serbările de 10 Mai, Iraclie Porumbescu merge în Parlamentul României.
Gheorghe Ștefan Vodă, cel rămas în istorie ca „logofătul necredincios”, a luat tronul Moldovei în 1653, după ce a uneltit împotriva stăpânului său, Vasile Lupu, care-l făcuse mare logofăt.
Preotul Iraclie Porumbescu, tatăl faimosului compozitor, îi trimitea, pe 20 iunie 1890, din București, o scrisoare părintelui Constantin Morariu aflat în Bucovina.
Partidul Comunist Român a fost înființat în 1921 în urma ruperii ramurii bolșevice a Partidului Social Democrat Român, iar Petre Constantinescu-Iaşi a devenit membru al PCR din același an.
Casa boierească ce a aparținut unui staroste al Focșaniului, conducător al primelor școli publice și fondator al primei Judecătorii a orașului, un nume sinonim cu prima modernizare instituțională a Focșaniului, “având plăcerile sufletului a sluji patriei ”, a supraviețuit peste 200 de ani pentru a-și spune azi povestea.
Mavrogheni-bei, fost prinț de Samos și ambasador al Turciei la Viena, dăruia, în 1915, prin intermediul lui C.G. Manu, ministrul plenipotențiar al României la Constantinopol, o pictură în ulei care îl arată pe Nicolae Mavrogheni pe tron, ascultându-l pe Divan-Efendi care citește firmanul de învestitură.
Teodosie, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop și Mitropolit a toată țara Ungro-Vlahiei. Scriem cartea Vlădiciei Mele vouă, tuturor sătenilor din Vlădești, și vouă, tuturor sătenilor din Tigveni.
Ziarul Timpul scria pe 14 noiembrie 1912 că Iancu Pleșea nu merita încrederea alegătorilor, deoarece nu știa decât să încaseze venituri stoarse din sudoarea țăranilor, că nu era om politic, că uita să răspundă la salut și că ar fi fost un senator de operetă.
La 1775, învățatul episcop al Râmnicului, Chezarie, întemeia, la Craiova, Mănăstirea Obedeanu, în chiliile căreia apărea prima școală din Bănie, unde se învăța în slavonă și greacă.
În anul 2019, cu o zi înainte de turul doi al alegerilor prezidențiale, poate că e bine să ne amintim, când iar a apărut în public marea „problemă” a clasei zero, că România duce mare lipsă de meseriași, dar dă pe afară de funcționari publici și deținători de diplome universitare fără nicio acoperire.
Petru Rareș a lăsat moștenire în Ardeal urmașilor săi ținutul Ciceului, fără vestita cetate dărâmată în 1544 din porunca reginei Isabela, Cetatea de Baltă și Rodna cu câteva sate în jur.
Tratatul de pace semnat la București pe 28 mai 1812 de delegații Rusiei și Turciei însemna o dezamăgire pentru toate puterile Europei, cu excepția Rusiei.
Despot Vodă, amenințat de doi dușmani, de Wiszviewiccki, hatmanul cazacilor, și de boierii răsculați, se închise, la 8 august 1563, „în cetatea cea cu tunuri întărită a Sucevei împreună cu luteranii rămași pe lângă dânsul și cu câțiva din creștinii pe care cu vicleșug îi închisese acolo”.
Comerțul din Principatele Române era, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, aproape în întregime în mâinile sașilor din Ardeal. Se exportau piei, grăsime, miere, ceară și vin. Din Lipsca și Breslau se importau postăvuri, pânzeturi, sticlărie, obiecte de galanterie și tot felul de stofe.
În decembrie 1786, negustorul neamț Jenne pleacă din Galați spre București cu sania de poștă înhamată cu patru cai, plătind modesta sumă de 10 aspri de cal pe ceas.
Neamțul Jenne pleacă pe Dunăre din Viena în octombrie 1786 și-și notează pe unde trece, lucruri pe care le va publica într-o carte apărută în 1790.
După atentatul eșuat împotriva sa, Nasser reușea, în 1954, să-i întemnițeze pe comuniștii din Egipt, care, alături de Frații Musulmani, avuseseră reprezentanți în organizația „Ofițerilor liberi” în fruntea căreia dăduse lovitura de stat militară la 23 iunie 1952.
Un neamț din Frankfurt, Jenne, care locuia de ceva vreme în Austria, a lăsat o carte despre coborârea sa pe Dunăre până la Galați, în octombrie-decembrie 1786, și despre întoarcerea prin Muntenia Ardeal și Banat.
Peste 100 de lagăre pentru munca câmpului existau în Germania anului 1937. Înființate începând cu 1933, lagărele aveau scopul oficial de a pregăti tinerele pentru conducerea unei gospodării sătești.
Nicolae Mavorgheni Vodă a fost ucis de turci în satul Biala, cam la 30 de kilometri de Vidin.
Deși niciun partid, nici chiar cel roșu al lui Brătianu și Rosetti, nu agrea exproprierea în vederea împroprietăririi sătenilor, aceasta era ideea cardinală care îl călăuzea pe Cuza Vodă.
Tatăl lui Mihai Viteazul, Pătrașcu cel Bun, a murit în anul când s-a născut fiul său, 1557, creșterea acestuia rămânand în grija mamei sale, Tudora.
La sfârșitul veacului al XVIII-lea, începutul celui de-al XIX-lea, din cauza timpurilor grele, o familie din Țările Române era nevoită să admită un șef, căruia să i se supună orbește.
Cronicarul turc Evliia Efendi, care a trait în secolul al XVII-lea, a călătorit mult în țările apusene și ne-a lăsat mărturii și despre Țările Române.
O știre parvenită pe căi neoficiale din Uniunea Sovietică în 1934 făcea senzație în lumea liberă, în ciuda faptului că mulți o considerau o invenție.
Vicarul epicopal Alexandru Sterca Șuluțiu îi trimitea pe 22 mai 1848, la câteva zile de la marea adunarea a românilor ardeleni de la Blaj, baronului Nicolae Vesselenyi, comisar regal și prefect peste Zalău o scrisoare în care îl informa că „răuvoitorii au intenționat să verse în sufletul neamului meu din Ardeal otrava unei știri primejdioase: că poporul maghiar ar vrea să se rupă de Maiestatea Sa și de Casa de Austria”.
