Încă înainte de mortea neașteptată a prințului Alexandru, „Adevărul” o cam cârmise declarându-se republican, cu jumătate de gură, iar cu cealaltă jumătate era dedicat unui conducător pământean.
Oricum, ura împotriva Regelui Carol I era la vedere, cum avea să fie și după 1989 împotriva Regelui Mihai, când organul CC al PCR „Scânteia” și-a luat, cu de la el putere, numele „Adevărul” și a publicat editorialul lui Sergiu Andon, fost procuror comunist, ziarist și avocat de mare succes post-comunist, „Fir-ai al naibii, Majestate!”.
Care au fost adevăratele legături dintre Adevărul și fiul lui Cuza Vodă se vede din scrisoarea adresată lui Beldiman de Alexandru Cuza la 18 mai 1889 și publicată a doua zi după moartea expeditorului, în Adevărul din 19 martie 1890:
„Ruginoasa, 18 Maiu 1889
Scumpe amice
Trebuie să te fi mirat de lunga mea tăcere. Dacă ai ști ce se petrece în sufletul meu, sînt sigur că m-ai scuza.
Ai aflat că m-am logodit, peste câteva zile am să părăsesc țara, pentru a face o călătorie destul de lungă.
Mă folosesc dar de liniștea în care mă aflu acum, aici la Ruginoasa, pentru a vorbi cu d-ta de lucruri serioase.
Mulți cred că „Adevărul” este al meu.
Poate că vina este a tânărului meu amic Ventura care în care în unele din articolele sale, subsemnate „Un Gălățean”, a vorbit de Cuzism.
D-ta știi tot atât de bine ca și mine cât de departe sînt de a poza în pretendent.
Adă-ți aminte că în ziua când d-ta și Constantin Ventura v-ați adresat la mine cerându-mi a vă ajuta pentru a fonda ziarul, v-am răspuns:
„Cu plăcere sunt cu voi, dar cu condiția ca rolul meu să fie același ca al celolarți fondatori”.
Cauza principală care m-a împins la aceasta a fost amintirea sfântă a părintelui meu.
Îmi ziceam!
Dacă Vodă Cuza, din fundul exilului, n-a voit niciodată să revendice o Coroană pe care chiar în timpul Domniei lui n-a purtat-o decât ca un deposit sacru, cred că fiul său poate încă mai puțin să-și însușească rolul unui pretendent.
Citește și Adevărul este acuzat că a fost înființat pentru a-l aduce pe tron pe fiul lui Cuza Vodă
Sânt convins că dacă părintele meu ar trăi astăzi și ar vedea ce a făcut și ce voiește a face Carol I din România inima sa nobilă de român s-ar ridica și El ar urma chemarea pe care țara întreagă i-ar adresa-o.
Dar ceea ce ar fi putut face un Domn popular ca Alexandru Ioan, nu o poate încerca altul care nu are la activul său faptele nepieritoare.
În zilele noastre o țară și o Coroană nu se moștenesc ca un nume și o avere.
Iubirea și încrederea unui popor cer a fi câștigate și, spre a le câștiga, nu e destul de a se bizui pe faptele unui părinte, ori cât de strălucite ar fi ele.
D-ta, scumpe amice, mă cunoști și știi că sânt democrat până în suflet și că visul meu este de a vedea frumoasa noastră țară cârmuindu-se singură și înflorind la razele libertății.
Aceasta este cu neputință sub o Dinastie și încă mai puțin sub o Dinastie streină.
Numai un român poate trăi din traiul nostru, a se bucura de bucuriile noastre.
Trista experiență prin care am trecut de 23 de ani încoace o dovedește cu prisos.
